La 1 iunie 1946 mareșalul Ion Antonescu, conducător al statului român în perioada 1940-1944, este executat, alături de colaboratorii săi apropiaţi Mihai Antonescu, Constantin Vasiliu şi Gheorghe Alexianu, în închisoarea Jilava, ca urmare a sentinţei de condamnare la moarte din 20 mai 1946.
După ce a fost arestat pe 23 august 1944, mareșalul Ion Antonescu a fost predat sovieticilor, fiind supus timp de doi ani la interogatorii foarte dure. Fostul conducător al statului român, în perioada 4 septembrie 1940-23 august 1944, a fost adus înapoi în România în 1946, pentru a fi judecat. În acel moment, Antonescu era considerat criminal de război, fiind judecat printre altele pentru trădare de patrie, culpa principală imputată mareșalului fiind alianța cu Germania nazistă.
Antonescu şi colaboratorii săi au fost duşi în faţa Tribunalului Poporului. Antonescu și colaboratorii săi au fost au fost acuzați că ”s-au făcut vinovați de dezastrul țării și crime de război prin aceea că au trădat interesele poporului român punând țara în slujba dușmanului fascist și hitlerist”.
Citește și FC Argeș-CSM Slatina, în sferturile Campionatului Național U19
La interogatoriul din 6 mai Ion Antonescu răspunde acestei acuzații: ”Nu aveam nicio altă ieșire. România era total izolată. La toți miniștrii străini la care m-am adresat, toți mi-au refuzat orice sprijin. Pe bază că nu pot să acorde, în circumstanțele internaționale de atunci, niciun sprijin României”.
Al doilea mare cap de acuzare a fost acela al crimelor contra umanităţii şi politica rasială a regimului Antonescu. Mai precis, Tribunalul Poporului spune că regimul Antonescu se face vinovat de uciderea şi deportarea evreilor, ţiganilor şi a altor rase indezirabile.
”Aţi deportat pentru că aţi transplantat în România şi aţi aplicat aici teoriile urii de rasă ale hitlerismului. Aţi transplantat într-un pământ care nu primea o buruiană străină, buruiana urii de rasă”, i-au reproşat membrii Tribunalului Poporului mareşalului Antonescu. Mai precis, acuzatorii se refereau la masacrele contra evreilor de la Odessa, trenurile morţii de la Iaşi, despre deportările evreilor şi romilor în Transnistria într-un soi de lagăre de exterminare.
Citește și Pitești: Articole vestimentare contrafăcute ridicate de polițiști
Antonescu s-a apărat spunând că a fost constrâns în anumite situaţii de Germania nazistă, dar şi că s-ar fi exagerat mult cifra deportaţilor şi ucişilor. Totodată, mareșalul s-a apărat spunând că uneori deportările au fost pentru siguranţa evreilor din Basarabia şi Bucovina, dar şi din motive militare. Pe romi i-ar fi mutat pentru a menţine ordinea. ”Dacă evreii din ţara românească mai trăiesc, trăiesc datorită mareşalului Antonescu”, a spus Ion Antonescu, susţinând, în apărarea sa, că nu ar fi respectat toate dispoziţiile naziştilor.
Procesul s-a desfășurat foarte rapid, între 7 și 18 mai 1946. Tribunalul Poporului a pronunțat 13 sentințe de condamnare la moarte, dintre care 3 pedepse au fost comutate la muncă silnică pe viață, iar 6 învinuiți au fost condamnați în absență. Ion Antonescu s-a numărat printre cei condamnați la moarte cărora nu le-a fost comutată pedeapsa. Alături de el au fost executați la Jilava, pe 1 iunie, Mihai Antonescu, Gheorghe Alexianu și Constantin Vasiliu.
0 Comentarii