Andrei refuză să moară cu PD-L de gât

Comunicatorii din PD-L, bag de seamă, au stomac bun şi nervi de oţel. De ce zic asta? Uitaţi-vă la ei: încearcă să explice ce nu este de explicat, să argumenteze ce nu este de argumentat şi să ne convingă că negrul este alb. Sau măcar gri. N-au soartă uşoară. Sunt puşi în situaţii de-a dreptul ingrate. Ca de pildă când îi întrebi despre frauda evidentă de la votarea legii pensiilor. N-aş vrea să fiu în pielea lor de veritabili mistificatori ai realităţii.
Mircea Andrei, senator fiind, iar nu deputat, nu a fost parte la hoţia din Cameră. A scăpat de ruşinea de a fi arătat cu degetul. Ca lider PD-L, însă, trebuia să dea un răspuns pentru ticăloşia la care s-au pretat colegi de-ai săi de partid şi de coaliţie guvernamentală. L-am chestionat, într-o conferinţă de presă, în legătură cu subiectul. Eram oarecum curios să-i aflu părerea.
Răspunsul? Fără îndoială, neconvingător. Citez cu aproximaţie: „Sunt foarte mulţi parlamentari care fumează. Parlamentarii erau la ţigară pe holuri şi, când s-a apropiat momentul votului, au fost chemaţi în sală, prin SMS, de către liderul de grup. De aceea nu s-au văzut (în imaginile tv) toţi în sală, unii erau pe drum”. Varianta senatorului Andrei nu se susţine câtuşi de puţin. Din fericire, imaginile sunt limpezi ca lumina zilei: în momentul numărării şi al consemnării voturilor, dublate sau triplate mincinos sub ochii de Miss ai Robertei Anastase, în sală erau mai puţin de o sută de deputaţi, iar de pe holuri nici vorbă să intre puhoi de parlamentari vicioşi.
Reţineţi, însă, că Mircea Andrei a precizat, din capul locului, că este ipoteza lui, ipoteză care poate sau nu să coincidă cu realitatea. Spre deosebire de comunicatorii PD-L la care făceam referire, Andrei nu s-a aventurat să fie avocatul unei cauze pierdute. Explicându-i de ce varianta pe care a prezentat-o nu stă în picioare, nici nu s-a enervat, nici nu a insistat: „N-am fost în sală ca să ştiu”, s-a repliat el, vrând să închidă subiectul.
De ştiut, ştie prea bine care este adevărul. Din raţiuni politice, nu poate să-l afirme tranşant într-un spaţiu public. A răspuns, însă, cu moderaţie, refuzând să pledeze în favoarea unei porcării care mai coboară PD-L cu un procent sau două în sondaje. A fost reţinut în declaraţii nu din exces de moralitate. Dacă grosolănia de la legea pensiilor s-ar fi întâmplat pe vremea când Traian Băsescu şi PD-L încă se bucurau de popularitate, sunt convins că Mircea Andrei ar fi avut o cu totul altă atitudine. Acum, însă, Băsescu şi partidul sunt în derivă şi nu vrea să „moară” cu ei de gât.
La Andrei primează instinctul de supravieţuire politică. Atât el, cât şi alţi democrat-liberali, până nu demult „soldaţi” credincioşi ai lui Traian Băsescu şi ai PD-L, au făcut un pas înapoi. Conştientizează că Băsescu şi-a pierdut complet busola şi că în partid începe să domine haosul. Încearcă să se distanţeze de imaginea execrabilă a preşedintelui şi a formaţiunii politice pe care o reprezintă. Nu mai sunt dispuşi să apere sau să gireze necondiţionat toate greşelile şi prostiile altora, chiar dacă e vorba de Traian Băsescu, Emil Boc sau Roberta Anastase. Uşor, uşor, se apropie alegerile. Mircea Andrei, parlamentar votat uninominal – a nu se uita, are de purtat un război electoral foarte dificil în Argeş. Este războiul lui şi al filialei de aici, iar nu al liderilor PD-L de la Bucureşti. Realizează că şansele sale ar fi nule dacă ar continua să facă, public, pe avocatul lui Băsescu sau al lui Boc.
MIHAI PAUL CODUNAS
mihaipaulcodunas@yahoo.com