Asociaţia Munţii Făgăraş implementează proiectul Managementul integrat al siturilor Natura 2000 Munţii Făgăraş şi Piemontul Făgăraş, proiect finanţat prin Programul Operaţional Sectorial de Mediu în cadrul Axei Prioritare nr. 4 – Protecţia naturii, vizându-se elaborarea planului de management integrat al celor două situri Natura 2000: Munţii Făgăraş şi Piemontul Făgăraş. Unul din obiectivele proiectului constă în inventarierea, cartarea şi evaluarea stării de conservare a habitatelor naturale, a speciilor de plante și animale de interes comunitar din aria țintă. O specie de pește vulnerabilă la modificările din mediul înconjurător este zglăvoaca (Cottus gobio).
Situl de importanță comunitară Munții Făgăraș, împreună cu aria de protecție specială avifaunistică Piemontul Făgăraș, au fost declarate situri Natura 2000 în scopul perpetuării unei stări favorabile de conservare a 27 de tipuri de habitate naturale de interes comunitar, dintre care 5 prioritare, a 33 de specii de plante și animale, precum și a 25 de specii de păsări de importanță comunitară. În siturile Natura 2000 se dorește promovarea unei dezvoltări socio-economice sustenabile, care să permită asigurarea conservării pe termen lung a speciilor și habitatelor pentru care aceste zone au fost declarate arii naturale protejate.
Printre activitățile antropice cu potențial impact negativ semnificativ asupra unor specii de interes conservativ, cum este cazul unor specii de pești, se remarcă utilizarea apei râurilor de munte în scopul producerii așa-numitei „energii verzi” în cadrul microhidrocentralelor.
Realizarea unor astfel de proiecte vizează construcția în albii a unor structuri de captare a apei, transportul apei prin conducte de aducțiune amplasate subteran sau suprateran, uzinarea apei în cadrul unor microhidrocentrale și restituirea apei în albia râurilor. Astfel, între zona de captare și cea de restituire a apei, pe lungimi de câțiva kilometri, debitul natural al râurilor este semnificativ redus, amenințând existența unor populații locale de pești, printre care și zgăvoaca, o specie relict glaciar.
Listarea zglăvoacei în Directiva Habitate ca specie de interes comunitar se datorează în mare parte tocmai realizării de microhidrocentrale în spațiul Uniunii Europene, construcții ce au condus în timp relativ scurt la restrângerea distribuției acesteia pe teritoriul continentului nostru.
Vulnerabilitatea la care este expusă zglăvoaca la nivelul sitului Natura 2000 Munții Făgăraș crește cu fiecare proiect de microhidrocentrală implementat, iar efectul cumulativ al acestei categorii de proiecte poate conduce la afectarea statutului de conservare a speciei în perimetrul ariei naturale protejate.
Zglăvoaca, ce este cunoscută în lumea științifică sub denumirea de Cottus gobio sau, popular, și ca babă, babete, moacă, mută, este un pește de talie mică, având o lungime maximă de 12 cm, de mărimea guvidului, cu caractere care îi conferă un aspect de broască: are un corp alungit și gros, care variază de la galben-brun-cenuşiu până la brun-roşcat, cap mare, turtit dorso-ventral, cu ochii aşezaţi deasupra, apropiaţi unul de celălalt, bulbucaţi, și o gură mare, terminală. Lățimea capului la unele exemplare egalează aproape lungimea capului, la altele fiind simţitor mai mică. În mod obişnuit, exemplarele juvenile au un cap mai îngust. Ochii sunt situaţi în jumătatea anterioară a capului, sunt bulbucaţi și privesc în sus. Jumătatea superioară a ochiului este adesea acoperită de o pleoapă pigmentată, uşor de confundat cu pielea. Partea dorsală a corpului este brun-cafenie, cu pete marmorate bătând uneori în roşcat. Mai rar este de un cenuşiu închis. Faţa ventrală este de un galben deschis sau de culoare albă. În jumătatea posterioară a corpului există 3-4 dungi transversale întunecate, uneori aproape negre. Aceste dungi sunt foarte evidente la exemplarele deschise la culoare, la cele întunecate fiind greu de distins (vezi foto – foto: Mihai Petrescu, Asociația Munții Făgăraș).
Zglăvoaca trăiește exclusiv în apele dulci și reci de munte, în general, în râuri și pâraie, rar în lacuri de munte. Stă sub pietre în locurile cu apă mai puţin adâncă şi relativ înceată, adesea spre mal sau în braţele laterale. Este puţin mobilă, dar dacă este deranjată se deplasează pe o distanţă scurtă. Este strict sedentară şi nu întreprinde migraţii. Hrana constă din larve de insecte, amfipode, icre şi pui de peşte, ocazional ouă de broască.
Indivizii adulți se reproduc primăvara, în perioada martie-aprilie. Fecundaţia este internă, dar observaţii mai precise lipsesc în această privinţă. Prolificitatea este redusă, femela depunând 100-300 de icre mari (2,5 mm diametru). Masculii păzesc ponta până la eclozare, care are loc la 4-5 săptămâni de la depunerea icrelor. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de doi ani.
Specia este întâlnită în Europa din Anglia şi nordul Spaniei până în Balcani şi Crimeea, în Italia, Dalmaţia, Vistula. În România este considerată o specie cu un areal relativ larg, fiind întâlnită pe afluenți din zona montană a râurilor Tisa, Moldova, Someș, Mureș, Jiu, Olt și Argeș.
Prin proiectul Managementul integrat al siturilor Natura 2000 Munţii Făgăraş şi Piemontul Făgăraş, co-finanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operaţional Sectorial de Mediu, beneficiar Asociația Munții Făgăraș, vor fi desfășurate, printre altele, o serie de activități care vizează inventarierea, cartarea și evaluarea stării de conservare a zglăvoacei în zona masivului făgărășan. Informațiile obținute vor fi corelate cu date privind presiunile antropice la care această specie este supusă, astfel încât să fie posibilă stabilirea în mod adecvat a unor măsuri de conservare specifice.
Pentru mai multe informaţii legate de siturile Natura 2000 Munţii Făgăraş şi Piemontul Făgăraş ne puteţi vizita la adresa www.fagaras-natura2000.ro.
04 octombrie 2013
Asociaţia Munţii Făgăraş
Proiectul Managementul integrat al siturilor Natura 2000 Munţii Făgăraş şi Piemontul Făgăraş
Proiect co-finanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională.
0 Comentarii