Născut la 23 mai 1902, la Teiu, Argeș și decedat la 26 noiembrie 1970, la București, Vladimir Streinu (Nicolae Iordache în acte) urmează cursul primar în comuna natală, unde nu strălucește (se înscrisese la școală de la 5 ani, spre a-l urma pe fratele său, Anton). Urmează, apoi, Liceul „Ion C. Brătianu” din Pitești, când începe să scrie versuri și să conducă revista „Junimea” și cenaclul literar ale liceului.
Întrerupe brusc școala și, dându-se mai în vârstă cu un an, la 14 ani se înrolează voluntar în armata română. Oricum, liceul fusese ocupat de trupele germane, fiind transformat în spital. Nu e lăsat să lupte, e mai mult „copil de trupă”, iar când armata română se retrage în Moldova, Nicolae Iordache este înscris la o școală militară din Botoșani.
În 1918, după război, este lăsat la vatră, la 16 ani, cu gradul de sergent. Urmează Facultatea de Litere și Filosofie din București. Scrie, publică și citește enorm, astfel încât, lucru puțin știut, pică examenul de licență din 1924. Reușește anul viitor, e numit profesor la Turnu Severin (va fi cadru didactic la multe licee, inclusiv la „Brătianu” din Pitești, până în 1947 când, după ce-și dă și doctoratul, este dat afară din învățământ, ca fiu de chiaburi.
Cărțile sale sunt adeverate evenimente literare, dar a publicat puține volume, risipindu-se în presă. În imagine, elevul Iordache Ș. Nicolae, la „Brătianu”.
Citește și Ştefan Găitănaru: Portret al artistului la tinereţe (42)
Citește și Christine Bernadette Rousseau: Portret al artistului la tinereţe (41)
0 Comentarii