Ninsoarea și îngrijorarea au coborât și peste oamenii din Hârsești, ținându-i acasă, prin curțile, prin ogrăzile în care gospodarul își vede în liniște de ale sale, ajutându-se fiecare cu ai lui, intrând cât mai puțin în contact cu vecinii, cu care acum se vorbește mai mult de departe, peste gard. Fiindcă așa au auzit la radio, au văzut la televizor că trebuie să se facă. Și, mai ales, fiindcă așa i-a sfătuit „Ionel, primaru’, Molo al nostru”, care le poartă de grijă, în care au încredere și la care au găsit mereu sprijin.
„Trebuie să ne ținem firea, să ne păstrăm cumpătul și să ne ocupăm timpul pe lângă casă, cu treburile de fiecare zi. Dăm de ocol animalelor, au fătat oile, caprele, avem de îngrijit mieluții și iezișorii, le curățăm adăpostul și le hrănim, cum am făcut dintotdeauna. Țăranii nu au odihnă, cam toți creștem animale, avem și păsări, nu ne văităm de muncă, așa am pomenit! Doar că acum o facem cu starea asta de neliniște, de apăsare, văzând nenorocirea care s-a abătut asupra lumii. Și tocmai de-asta, eu încerc să țin permanent legătura cu oamenii, telefonic, trec cu mașina, îi chem la poartă, îi liniștesc, dar le explic situația gravă, ca să înțeleagă ce important este, la acest moment, să ne restrângem un pic activitatea, să nu ieșim prea mult din curte, să nu mai mergem prin vecini, să nu mai facem drumul până la primărie, dacă nu e vreo urgență, cu toții știu că eu, viceprimarul sau orice angajat al administrației publice locale le stăm la dispoziție, prin numerele de telefon pe care ni le cunosc”, declară Ionel Moloiu, edilul comunei, adaugând: „Sigur că panica, spaima se infiltrează și în comuna noastră, cu atât mai mult cu cât populația este îmbătrânită, mare parte dintre locuitori sunt în vârstă și află că trebuie să stea izolați, că nu vor mai fi vizitați de copiii, nepoții care locuiesc în alte zone. Ca să nu se simtă abandonați, păstrăm legătura cu ei; atât eu, personal, cât și colegii mei din primărie ne interesăm de starea lor, ne oprim pe la porțile celor singuri, vorbim de la distanța, «peste gard», cum se spune, le rugăm vecinii mai în putere să le mai aducă cele necesare, facem chiar noi asta, de multe ori. În ceea ce privește cetățenii care se află în izolare la domiciliu, în comuna noastră există 25 de persoane în această situație, aflate sub strictă supraveghere, pe care le monitorizăm constant și noi, autoritatea publică, dar și poliția locală. Cu toții, cei întorși zilele trecute acasă, dar și familiile lor, au înțeles importanța respectării măsurilor de prevenire a răspândirii bolii și, deși unii dintre ei nu și-au desfășurat activități în zone cu risc de îmbolnăvire, au ales autoizolarea, demonstrând responsabilitate și simț civic.”
Primarul a stabilit ca în fiecare dimineață, la 8.00, să sune clopotele la biserică
Același prim-gospodar consideră că întoarcerea la credință poate salva sufletul omului de neliniști și suferință:
„Fiindcă localitatea noastră este una creștin-ortodoxă în proporție de 99,9%, cu gândul mai ales la cei în vârstă, cărora le va lipsi o vreme slujba la biserica lor din fiecare duminică și zile de sărboare și care au credinta că noi toți ne aflăm în puterea lui Dumnezeu, am stabilit, împreună cu preoții din comună, ca în fiecare dimineată, la ora 08.00, să tragem clopotele satului, vreme de 5 minute, «Clopotele cumințirii noastre», ca o chemare la rugăciunea de acasă, pe care fiecare să o facă după puterea și credința lui, cu «Tatăl Nostru» pe buze și în inimă. În același timp, clopotele le vor aminti oamenilor să rămână acasă, cât pot de mult, căci așa, prin ascultare, prin pază, prin grijă, prin credinţă, rugăciune, iubire și nădejde, vom trece cu bine de această încercare a bolii grele care a cuprins pământul.
Mesajele despre coronavirus, comunicate copiilor pe pagina de Facebook „Hârseşti cu doruri de câmpie-satul care vorbește”
Cât despre copiii satului, vreo 250, dacă-i numărăm și pe liceenii întorşi acum acasă de la gazde, de la căminele din oraș, ei, bine, iată că ei se arată a fi cei mai ascultători… Aceasta este părerea primarului, care spune că cei mici și adolescenții au fost primii care „au bătut în retragere”, încă de la jumătatea lunii nemaiarătându-se pe ulițele satului cu bicicletele și nici la alergat după minge, pe terenul de fotbal. „Am constatat cu bucurie că ei, copiii, au ascultat îndemnul nostru, au luat în serios mesajele pe care noi le publicăm constant prin rețeaua lor preferată de socializare, pe pagina localității, «Hârseşti cu doruri de câmpie-satul care vorbește» Tot de la primar am aflat că elevii școlii din comună păstrează legătura permanent cu dascălii lor, s-au constituit grupuri, pe clase, copiii primesc de lucru la diverse materii, mai ales cei din ciclul primar sunt verificați zilnic de către învățătoarele care le corectează temele și care continuă să le predea, adaptându-și metodele la situația actuală. Ba chiar lecțiile de engleză se fac online, spre încântarea copiilor care pot conversa în acest fel. Și tot prin rețeaua de socializare, și în cadrul căminului cultural din localitate, unde de-abia aşteaptă să se întoarcă, copiii primesc idei de activităti, propuneri de jocuri, invitații la lectură, directoarea căminului cultural, Loredana Costache, ocupându-se să-i țină activi, păstrând legătura cu fiecare în parte și făcându-i să interacționeze chiar și așa, de la distantă. Primarul comunei spune că satul e acum parcă mai gol, e mai trist, dar asta e semn că viața e preţuită și că lumea e ascultătoare și înțeleaptă. Chiar și copiii!
Marian Staicu
