Astăzi scriu despre un furt. În aparenţă, fapta penală e banală, e comisă des, aţi mai auzit aşa ceva, poate chiar i-aţi căzut victimă. Dar nu la furtul în sine vreau să fac în special referire – deşi, veţi vedea un mod aparte de operare – ci la felul în care unii poliţişti au reacţionat la un astfel de caz. Mai bine zis, nu au reacţionat.
În luna martie, un cetăţean a reclamat că i-a fost furat telefonul mobil în timp ce se afla într-un important centru comercial situat în zona de nord a Piteştiului. Îl purta în buzunarul de la spate al pantalonului şi nu şi-a dat seama că a rămas fără el decât câteva minute mai târziu, când încă se afla în magazin. Iniţial, a crezut că l-a uitat prin maşină, în parcare, că l-a pierdut pe undeva, dar, gândindu-se mai bine, şi-a dat seama că a fost ceva…
…Undeva, la un stand anume, când se uita la nişte produse, cineva s-a „prelins” chiar prin spatele lui. În acelaşi timp, o femeie a venit lângă el vorbind despre un anume produs de pe rafturi, iar altă persoană a apărut tot acolo cu un cărucior. În acele momente crede păgubitul că a fost furat. Drept care, a plecat rapid să anunţe poliţia, gândindu-se că, aşa cum i se părea normal, cineva se va uita pe imaginile înregistrate pe camerele video din magazin, la ora estimată a faptei.
Dar, ghinion! Omul s-a dus la secţia din cartierul în care domiciliază, în celălalt capăt al oraşului. Iar acolo, un poliţist, după ce i s-a adresat obraznic „Şi ce, vrei să-ţi găsim noi telefonul?!”, i-a spus că, de fapt, sesizarea trebuie făcută la secţia de poliţie din zona centrului comercial respectiv. Păgubitul a făcut cale întoarsă, a ajuns la secţia indicată, a explicat situaţia, dar, fiindcă poliţistul nu excludea varianta cu pierderea telefonului, a spus că trebuie să treacă 10 zile, conform legii, timp în care eventualul găsitor e aşteptat să se prezinte cu el.
Degeaba i-a fost arătat investigatorului, pe un alt celular din familie, că telefonul dispărut era localizat în acel moment în zona Universităţii „Constantin Brâncoveanu” şi că, prin urmare, posibilii făptuitori puteau fi depistaţi şi luaţi la întrebări! Reacţia poliţistului a fost ceva de genul „Aţi văzut prea multe filme americane. Noi am rămas la pix şi hârtie”… Şi i-a dat păgubitului un pix şi o coală de hârtie să scrie… Apoi, abia peste câteva zile l-a chemat să facă o sesizare, pe urmă, peste alte şi alte zile, poliţistul a aflat că locul presupusei fapte comise în magazin nu este „acoperit” de camerele video de supraveghere…
Au trecut de atunci aproape două luni. E greu de crezut că acest caz, aparent banal, va fi rezolvat vreodată. Da, viața bate filmul. Și hoții se bucură.
Citește și Pensionar păcălit 11 ani de un escroc care se dădea „robot bancar”
Citește și Despre golirea barajului Vidraru, o dată-n viaţă, cu prefectul Făcăleaţă…
0 Comentarii