Web Analytics
scris joi, 25.10.2018

Văduva lui Sever Pahonţu îi creează insomnii lui Chiriloiu: „Copiii nu mai au tată, eu nu mai am soţ. (…) Au parcurs toate etapele de umilire a unui om”

# Dormiţi bine, domnule director? Nu vă bate perna? # „Jurnalul de Argeș” publică, în exclusivitate, confesiunea tulburătoare a judecătoarei Gabriela Pahonțu, soția răposatului inginer silvic Sever Pahonțu # Aceasta a acceptat să vorbească despre infernul la care a fost supus la Direcția Silvică Argeș, sub conducerea lui Armand Chiriloiu, soţul ei, mort în final de cancer
„Și-au bătut joc de el ani la rând, l-au și suspendat din activitate, a trebuit să se judece, a câștigat procesul, a fost reintegrat… Cred că au parcurs tot ce puteau parcurge în etapele de umilire a unui om, care, în afară de faptul că a fost dedicat serviciului, nu a avut ce să i se reproșeze. Dar am zis, pentru noi, indiferent ce s-ar întâmpla acum, chiar dacă ar răspunde vreodată cineva pentru lucrurile astea, vorbim strict teoretic, pentru că nu o să răspundă nimeni niciodată, pe Sever nu mi-l mai aduce nimeni înapoi. Copiii nu mai au tată, eu nu mai am soț. A fost un om foarte demn și nu a vrut să renunțe, pentru că știa că are dreptate. A fost singur împotriva tuturor. Sau aproape singur. Nu a vrut să cedeze, pentru că știa că are dreptate și, din păcate, l-au învins”, aceasta este o parte din mărturia tulburătoare a judecătoarei Gabriela Pahonțu, pe care am reușit să o contactăm telefonic și care ne-a confirmat ceea ce soțul său scrisese în memoriul adresat, înainte de a muri, autorităților din Argeș, respectiv prefectului și președintelui Consiliului Județean.

Văduva lui Sever Pahonţu îi creează insomnii lui Chiriloiu:  „Copiii nu mai au tată, eu nu mai am soţ. (…) Au parcurs toate etapele de umilire a unui om”

Medicii i-au confirmat judecătoarei că soțul ei s-a îmbolnăvit de cancer pe fondul „expunerii îndelungate la un stres foarte ridicat”

Pentru că în memoriul său fostul șef al Ocolului Silvic Vidraru spunea că starea de sănătate i s-a deteriorat pe fondul stresului generat de șicanele la care era supus la locul de muncă, am întrebat-o pe doamna Pahonțu dacă bănuiește că acesta este motivul îmbolnăvirii soțului său. „Asta da, știu că a făcut memorii la Prefectură, la Consiliul Județean, știu că mi-a spus, pentru că i-au făcut numeroase plângeri penale… Nici nu mai putea să vorbească, în ultima perioadă, obosea foarte mult… Un om care, până anul trecut, când i s-a descoperit tumoarea la pancreas, nu a luat niciodată o pastilă, nu a fost niciodată bolnav, era cât un munte de om. Singura explicație a fost stresul. Așa i s-a spus de către medici. Expunerea îndelungată la un stres foarte ridicat. Asta provoacă toate bolile, mai ales o boală așa de gravă. Dar, știți cum e, dincolo de dreptatea asta lumească sau aparența asta de dreptate, până la urmă, Cel-de-Sus, mai devreme sau mai târziu, tot face dreptate”.

„Abia când a făcut memoriul, acum doi ani, soțul mi-a spus: «Știi, a vrut să intervin la tine»”

Însă cel mai grav aspect al memoriului este denunțul, clar ca lumina zilei, al unei posibile infracțiuni comise în 2008. Sever Pahonțu le aducea la cunoștință autorităților (prefectului și președintelui Consiliului Județean) că problemele lui cu Armand Chiriloiu au început atunci când acesta i-a solicitat să intervină pe lângă soția sa, Gabriela Pahonțu, pe atunci președinta Judecătoriei Curtea de Argeș. De ce? Pentru ca doamna Pahonțu să intervină ca Alina Chiriloiu, judecată la Curtea de Argeș în dosarul teleportării a 10 ha pe Transfăgărășan, să fie achitată.
„Nu știu dacă mai îmi amintesc dosarul, că s-au întâmplat așa de multe de atunci, dar Sever nu mi-a spus atunci. Mi-a spus abia acum doi ani de intervenție, când a făcut memoriul. Că l-am tot întrebat: «Dar ce are omul ăsta cu tine?». Căutam să găsesc o explicație pentru comportamentul domnului Chiriloiu și atunci mi-a spus: «Uite de la ce mi se trage!». Dar Sever niciodată nu discuta probleme de serviciu acasă. Nici el nu mi le spunea pe ale lui și nici eu pe ale mele, mai ales că eu lucram unde lucram. Abia când a făcut memoriul, acum doi ani, soțul mi-a spus: «Știi, a vrut să intervin la tine». Nu mi-a spus în momentul în care s-a întâmplat. Fiecare respecta profesia celuilalt; eu am ieșit la pensie cu fruntea sus. Este o profesie unde ești foarte expus și tocmai de asta am stat departe de orice discuții și orice implicare, ca să nu dau ocazia la așa ceva… Dar, după aia, vâzându-i comportamentul domnului Chiriloiu, m-am gândit că, într-adevăr, așa este. Că m-am uitat și eu pe site (pe portalul instanței, n.red.) și mi-am adus aminte de anii 2007-2008, da, eram președinta instanței de la Curtea de Argeș. Jean Fundătureanu (judecătorul care a condamnat-o pe Alina Chiriloiu la trei ani de închisoare cu suspendare, n.red.) a fost aici, la Judecătorie. Un coleg și un om față de care am un respect deosebit din punct de vedere al caracterului și al profesiei. Este un judecător așa cum toți ar trebui să fie”, ne-a spus văduva, doamna Pahonțu.

Gabriela Pahonțu: „Nu cred că prescripția urmăririi penale a împiedicat autoritățile să sesizeze organele judiciare”

Referitor la acuzațiile de trafic de influență care nu au fost luate în seamă de instituții, respectiv de Prefectura Argeș și Romsilva, precum și la articolele din lege (omisiunea sesizării și favorizarea infractorului), care i-ar putea incrimina pe funcționarii publici care au luat cunoștință de memoriu, fosta judecătoare ne-a spus: „Acum nu știu dacă era tardiv sau nu (denunțul din memoriu, n.red.), deoarece prescripția urmăririi penale o stabilește organul de cercetare penală, respectiv instanța de judecată, nu altcineva… Dar nu cred că prescripția urmăririi penale a fost cea care i-a împiedicat (pe funcționarii publici care au primit memoriul, respectiv pe prefect și șeful Romsilva, n.red.) să sesizeze organele judiciare… Înțelegeți și dumneavoastră la ce mă refer”.

„Eu mi-am dat seama că el s-a luptat singur”

„Eu mi-am dat seama că el s-a luptat singur și chiar i-am spus, la un moment dat, să se retragă, pentru că o să piardă. Dar nu a vrut, repet, spunându-mi că are dreptate. Și știam că are dreptate. Mi s-a părut nedrept că i s-a întâmplat lucrul ăsta și că cei de la serviciu i-au făcut atâta rău, pentru că – nu știu dacă știți – prin 2007 sau 2008, nu mai rețin, s-a dat o decizie a Curții Constituționale prin care s-a declarat neconstituțional articolul din Legea 1/2000 ce prevedea că terenurile care se restituie foștilor proprietari încadrate la categoria silvice, dacă au construcții pe teren, proprietarii preiau gratuit și construcțiile. Sever, în acea perioadă, era șef de ocol la Ocolul Silvic Șuici și a fost în litigiu cu Mănăstirea Văleni pentru terenul aferent Ocolului silvic. S-a luptat și a ajuns până la Curtea Constituțională și a obținut declararea ca neconstituțional acest articol, în sens că OS Șuici, sediul, nu a mai fost preluat de către vechiul titular al titlului de proprietate, respectiv Mănăstirea Văleni, gratuit. Ulterior au făcut o înțelegere. Deci, gândiți-vă la nivel național ce beneficii a obținut Romsilva pe declararea ca neconstituțional a acestui text. Nu știu dacă a făcut cineva vreodată, măcar din curiozitate, un calcul centralizat, cred că era vorba de sute de milioane euro salvate. Și ca să îi mulțumești așa unui om care a luptat pentru Romsilva…? Fiindcă, la urma urmei, sediul de ocol nu era casa lui, doamna ziarist! Și, la urma urmei, așa era și corect, că nu puteai să îmbogățești pe cineva dându-i și ce era pe teren fără nicio plată. Dar așa au înțeles cei de la Direcția Silvică și Romsilva să îi mulțumească lui Sever. Dintr-un ocol, în care toată lumea are numai foarte bine, unui inginer cu cel mai mare grad, cum avea Sever, să îi dai nesatisfăcător… Așa ceva nu e posibil. Plus că i-a mai luat și din salariu… I-au făcut fel de fel de plângeri, sesizări, tot timpul trebuia să dea explicații, fie la direcție, fie la Romsilva, fie la poliție… Ce să zic altceva, în afară de faptul că a luptat cu demnitate? Până la urmă, Cel-de-Sus, mai devreme sau mai târziu, tot face dreptate”, a încheiat, pe un ton resemnat, Gabriela Pahonțu.

De ce n-a sesizat prefectul organele penale când a luat cunoştinţă de denunţul lui Sever Pahonţu?

Abia, abia, în urma solicitării noastre în baza Legii 544/2001, Prefectura Argeș a binevoit să ne transmită adresa prin care a trims către Romsilva memoriul dramatic al inginerului silvic Sever Pahonțu. A transmis, subliniem, în loc să sesizeze imediat Parchetul, din moment ce a luat la cunoștință o informație cu iz de denunț, aceea că Armand Chiriloiu i-a cerut lui Sever Pahonțu să intevină la soția sa, judecătoarea Pahonțu, într-un proces în care era judecată consoarta lui, Alina Chiriloiu. Nu cumva avem de-a face, din partea celor care au luat cunoștință de memoriu, de două infracțiuni: de omisiunea sesizării, respectiv de favorizarea infractorului? Întrebăm și noi, poate se sesizează cineva.
Tot la insistențele noastre (pe lege!), Prefectura Argeș ne-a pus la dispoziție răspunsul în doi peri dat de șefii de la București inginerului Sever Pahonțu. Culmea ironiei, șefii de la București erau solicitați să judece abuzurile lui Armand Chiriloiu. Și ați văzut cum le-au judecat! Repetăm, condamnabil este că niciuna din cele două instituții, Prefectura Argeș și Romsilva, nu a făcut nici măcar un gest, conform legii care îi obligă la asta, de a sesiza organele competente despre posibila infracțiune de trafic de influență adusă la cunoștință de semnatarul memoriului. Care spunea, negru pe alb, repetăm, cum șeful său, directorul Direcției Silvice Argeș, Armand Chiriloiu, i-a cerut să intervină pe lângă președinta Judecătoriei Curtea de Argeș de la acea vreme, soția sa, Gabriela Pahonțu, pentru a o salva de pușcărie pe Alina Chiriloiu. Ceea ce, cum spuneam și mai înainte, nouă ne miroase a penal tocmai pentru că există articole de lege care se referă la omisiunea sesizării și favorizarea infractorului. Și încă ceva ce nu înțelegem nici în ruptul capului: de ce îl ține prefectul în brațe cu atâta putere pe Armand Chiriloiu?
 
 

Distribuie!

0 Comentarii

Articole asemănătoare

Ultimele articole

Omul săptămânii

Opinie

Din ediția tipărită