Privatizați, băieți, pri-vatizați! Totul! Să nu mai rămână nimic statului în afară de infime excepții. Rapid. Cu orice costuri. Cu orice efecte. Nu contează. Strigați în patru zări, chemați investitori. Amatori de chilipiruri. „Țara în care tot ce nu s-a vândut e de vânzare!”. Mai avem câte ceva. Pe la Vâlcea, pe la Slatina, poate pe la Tulcea, prin Moldova, prin Ardeal. Dacă nu obiective, măcar activități. Firme de stat. De vânzare. De privatizare.
Aflăm că doi miniștri de resort din guvernul actual s-au înțeles între ei, ca într-un mic complot, să propună guvernului și întregului efectiv guvernamental această strategie. Cel puțin unul dintre ei face parte din Partidul Național Liberal. Iar celălalt ar avea capul doldora de idei liberale.
Dar știți care era principiul fundamental al liberalilor între cele două războaie mondiale? „Prin noi înșine!” Cu variantele „Ajută-te singur!” sau „Te ajut să pornești la drum, dar nu te duc în spinare!” Era mentalitatea înrădăcinată potrivit căreia populația de țărani și de ciobani se încăpățâna să trăiască într-o tranziție primitivă. Inerție care ne făcea să importăm până și acele cu gămălie, ca să nu mai vorbim de avioane, vagoane, nave, automobile. Și să trăim din export de cereale, de fructe, de vite.
Au trecut anii. Războiul. Capitularea. Trece și tranziția. Libertate economică. Parlamentari aleși pe sprânceană. Guvernamentali și alți demnitari culeși din elite. Dar importăm mai puțin decât în vremurile amintite? Exportăm mai mult?
De la ace la calculatoare, de la telefoane mobile la vopsea de ouă, de la ojă de unghii, genți și pantofi, la avioane de vânătoare de a doua mână totul este cumpărat din afară. Nu există piețe și magazine alimentare în care să nu găsești roșii din Turcia, struguri din Algeria, căpșuni din Spania, mere din California, cartofi din Germania, prune din Chile, lactate din Bulgaria și Ungaria, mezeluri de pe aiurea… Până și usturoiul îl cumpărăm din China… Ăsta da principiu liberal, domnule Vosganian.
Trebuie să recunoaștem că între cele două războaie, inițiativa liberală a determinat dezvoltarea țării. Numai în câțiva ani, din 1929 în 1938, chiar la nivel european: cartiere moderne, căi ferate, chiar șosele, aeroporturi, magazine, hoteluri, restaurante. Au apărut fabrici și uzine, linii aeriene, linii navale, o forță de muncă instruită. Puțin, dar un început. Însă de pe atunci au început marile căpușări, evaziuni fiscale, licitații măsluite. Cel mai mare profitor fiind chiar capul statului, Regele Carol al II-lea. S-au tras sume fabuloase din afacerea cazematelor, fortificațiilor, înarmărilor, furniturilor militare, centura de baloane de la Ploiești, cea mai mare aberație…
Privatizați, băieți, privatizați! Nu lăsați nimic pe seama statului. Care s-a declarat și s-a dovedit și ne dovedește că este un administrator prost. Dar în orice alcătuire bipedă, prostia stă în cap, nu în tălpi…
Rupe, române, din spinare, să-ți faci obiectivele atractive pentru vânzare! Cum a fost cu Romtelecomul, căruia i-ai făcut palate și l-ai echipat la nivel mondial, ca să-l vinzi unei firme grecești. Cu cât? Aud? Se vede câștigul din pagubă?
De peste 20 de ani, tot privatizăm. Și cu ce ne alegem? Unde sunt banii din vânzări? Pe ce s-au dus? Trăim mai bine decât pe când „duduia economia”? Au crescut veniturile statului? Ale populației? S-a investit mai mult în învățământ? Mai puțin șomaj? Mai multă sănătate? Unele privatizări nu mai există. Au dispărut în neant, ca flota Mării Negre. Altele dispar sub ochii noștri neputincioși. Iar cele care realizează venituri colosale își aruncă profiturile peste hotare.
Ce mai privatizăm, domnule Vosganian? Și de ce? Și pentru cine?
(Prof. Marin Ioniţă)
