Primeşti uneori, ca ziarist, câte o informaţie care, în clipa imediat următoare, te blochează. Iar în a doua clipă, te face să te uiţi lung în jur, căutând cărarea pe care s-o apuci să pleci, învârtindu-te, din ţară. Atât de mare îţi este revolta. Mi s-a întâmplat asta chiar acum două zile, de unde nu mă aşteptam. Discutând la o cafea, despre una, despre alta, cu o cunoştinţă care lucrează în Administraţia Penitenciarelor, la un moment dat a început să-mi povestească despre sistemul de detenţie din România. Şi uite-aşa, a scos porumbelul. Zice, ştiţi domnu’ Bădescu, cam cât costă pe lună întreţinerea unui deţinut? 27 de milioane. M-a luat cu ameţeală. Imediat în minte s-au rotit mecanismele comparaţiei şi mi-am adus aminte că un alt amic, care lucrează la spital, îmi spusese nu demult că raţia de masă pentru un bolnav internat este de numai 7-8 lei pe zi, adică, însumat, vreo două milioane lei vechi şi ceva pe lună. Comparaţi şi dumneavoastră 27 de milioane pentru domnul infractor, cu 2 milioane pentru domnul bolnav sau, extinzând, cu 5-6 milioane salariu pentru domnul profesor, ori, la fel, 5-6 milioane pentru domnul funcţionar. Deci minunatul nostru stat îşi permite să aloce aproape 1.000 de dolari pe lună pentru un puşcăriaş, dar nu dă mai mult de 50 de dolari pentru un bolnav din spital. N-aveţi aceeaşi senzaţie, de roit din ţară? Din păcate, nu toţi putem să facem asta.
Dar lucrurile nu se opresc aici. Aceeaşi cunoştinţă a continuat să răsucească cuţitul. Mi-a spus cum trăieşte domnul puşcăriaş, ca să fim perfect aliniaţi la lumea civilizată şi la drepturile omului. Că altfel vine Comisia Europeană să ne tragă de mânecă. Îi vine, de pildă, chef infractorului să spargă televizorul, la care este obligatoriu să i se asigure dreptul să se benocleze, şi îl sparge. Apoi face scandal, rânjind, să i se ia altul. Are poftă să înjure gardienii, înjură cât îl ţin bojocii, că n-ai ce-i face. Mai mult, i se dă păpica de 3 ori pe zi, plus două gustărele între mese, să nu se anemieze, săracul. La muncă, ferească sfântul să iasă, că e abuz. La americani, care şi-au făcut autostrăzile cu puşcăriaşi, n-a mai fost abuz şi încălcare a drepturilor omului. La noi însă, infractorul trebuie cocolit, protejat, îmbuibat şi nestresat cu vreo activitate. Totul pe bani grei, câţi nu intră pe lună nici într-o familie de mijloc. Asta ca să se poată elibera infractorul vioi şi zdravăn din puşcărie şi să aibă putere să dea din nou în cap la cineva. Că e bine la pârnaie, ca la pension. Ce prost din lumea asta ţi-ar mai da 27 de milioane pe lună ca să freci menta? Nimeni, în afară de statul nostru imbecil.
(Mihai BĂDESCU)