Avem în ziar două felii de viață extremă din Spitalul Județean, devenit, iată, un frigider al morții. O fiică urlând de durere, pe doamna Liliana Călugăru, că mama ei a murit de Covid, de mama Covidului sau de alte boli asociate iadului pe care am ajuns să-l trăim. Iar mama dânsei și orice mamă din lumea asta, care a crescut copii și n-a făcut umbră pământului degeaba, n-ar trebui să moară astfel: singură pe un pat de spital, implorând asistentele și infirmierele să-i dea o cană cu apă, fără lumânare, fără comunicare minimală și fără nimeni din familie la căpătâi. De cealaltă parte, în fapt o fereastră a aceleeași realități nenorocite, îl avem pe șeful Unității de Primiri Urgențe, pe dr Marius Pascu, infectat și el cu Covid. Culmea ironiei, același doctor care avertiza săptămâna trecută în Jurnalul de Argeș că nu se mai pot izola în UPU pacienții cu Covid de ceilalți și că în două săptămâni vom avea o infectare în masă a personalului medical din Spitalul Judetean. N-au trecut două săptămâni, ci doar trei – patru zile și profeția doctorului Marius Pascu s-a adeverit. Cu el pe post de victimă. Pe cine să mai judeci și de ce? Că pandemia ne-a transformat pe toți, bolnavi și nebolnavi, săraci și bogați, în victime. Unii mor de Covid, alții își pierd locurile de muncă, afacerile și chiar mințile din cauza pandemiei. E o rupere de nori apocaliptică la granița dintre Rai și Iad. Trăim un potop fără apă, dar în care foarte mulți se îneacă. E un tablou scatologic planetar ce aduce aminte de opera marelui pictor spaniol Francisco Goya. Repet, pe cine, când și de ce să mai judeci, dacă tuturor ne vine rândul? Singurul lucru pe care-l mai putem face, și de care Dumnezeu ține cont, e să rămânem oameni. E greu, dar e singurul lucru care mai stă în puterea noastră. Doar a noastră.
Citește și Covidul şi Covizii din administraţie
Citește și D-le prefect, cereţi-i scuze doctorului Trăilă, că aţi greşit!
