În intervalul 18-24 noiembrie 2011 a avut loc, la Piteşti, Festivalul Internaţional de Teatru Balcanic al Teatrului de Studio, aflat la cea de a 2-a ediţie. Ceea ce părea a fi o căciulă prea mare pentru Teatrul Alexandru Davila, iniţiator şi gazdă a festivalului, s-a vădit a fi o remarcabilă reuşită. Cu două excepţii, toate piesele s-au jucat în sala mică a teatrului, rebotezată cu acest prilej sala „Liviu Ciulei”, în semn de omagiu pentru cel care a dispărut cu puţină vreme în urmă. Puţini ştiu că sala studio a Teatrului Davila a fost proiectată de nimeni altul decât de Liviu Ciulei, a cărui profesie de bază, afară de cea de om de teatru, a fost aceea de arhitect. Când spunem „sala mică” a nu se înţelege că teatrul pe care îl găzduieşte este un teatru „mic” sau un teatru de începători, ci este o sală de teatru special construită pentru desfăşurarea unor piese de teatru în genere cu mai puţine personaje şi care necesită o mai mare apropiere de public. Evident, calibrul unui festival este dat de valoarea participanţilor, motiv pentru care această ediţie a avut cu ce se lăuda.
Juriul a fost constituit din trei nume de primă mână ale teatrului românesc (Emil Boroghină, sub direcţiunea căruia Teatrul Naţional din Craiova şi-a căpătat renumele mondial, preşedinte al juriului, Marius Zarafescu, director la Direcţia Teatrelor din cadrul Ministerului Culturii, „selecţionerul” trupelor de teatru, poreclit şi „ochi de vultur” pentru profesionismul cu care ştie să vadă teatrul, şi Monica Andronescu, critic de teatru şi teatrolog.). Marele premiul al festivalului, decernat pentru cea mai bună regie de teatru, a fost acordat regizorului de teatru Constanţa Buzea, pentru piesa „Frumoasa călătorie a urşilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt”, de Matei Vişniec. Premiul pentru cel mai bun spectacol (în fapt, adevăraţii câştigători ai concursului) a fost decernat pentru piesa „Tango” de Slawomir Mrozek, trupa bulgarilor din Vratsa, sub regia d-lui Nicolai Poliakov, reuşind să ne taie răsuflarea cu o reprezentaţie de primă mărime, creionând o pertinentă critică a vremurilor în care trăim. Pe aceeaşi temă, dar văzută dintr-un alt unghi, aceea a alienării morale şi mintale, compania de teatru „Caramaszinhaz” din Arad a făcut o demonstraţie de forţă, piesa interpretată fiind Decalogul după Hess a Alinei Nelega, o piesă absolut senzaţională (cine mai spune că nu avem dramaturgi?), interpretată de un actor pe măsura piesei, Harsany Attila, de care cu siguranţă vom mai auzi, poate chiar anul acesta, la premiile UNITER. După cum era de aşteptat, Harsany Attila este cel care a luat premiul pentru cea mai bună interpretare masculină. La feminin, ca să împrumutăm un termen din sport, câştigătoarea a fost Ani Creţu, pentru „Noaptea Americană”, iar premiul special al juriului a fost obţinut de gazde cu piesa „Belvedere” scrisă de Ana Maria Bamberg, în regia lui Dan Tudor. Premiul pentru scenografie i-a revenit de drept Adrianei Dinulescu pentru splendidul decor/costumaţie din „Conul Leonida faţă cu reacţiunea”, o piesă după Caragiale, pusă în scenă de Teatrul Naţional Marin Sorescu din Craiova. Singura obiecţie pe care o formulăm ţine de consistenţa premiilor, Consiliul Judeţean Argeş putând fi mult mai generos, aşa cum ne-a obişnuit să-l ştim. În final, trebuie acordate toate punctele pentru d-nul Tudor Sevastian, directorul Teatrului „Alexandru Davila”, pentru modul în care a reuşit să se descarce de sarcini şi, mai ales, pentru faptul că a crezut cu adevărat în ceea ce, pe măsura credinţei, s-a şi înfăptuit. Când vrem, se poate! Florentin Sorescu
