În cadrul Secţiei Colecţii Speciale a Bibliotecii Judeţene „Dinicu Golescu“ Argeş, se află unul dintre primele coduri de legi din Ţara Românească, numit „Îndreptarea Legii“. Codul are o vechime de 367 de ani. Volumul, al cărui titlu integral este „Îndreptarea legii/ cu Dumnezeu/ care are toată judecata/ arhierească şi împărătească de toate vinile/ preoţeşti şi mireneşti/ scoasă la Târgovişte în tipografia prea luminatului mieu domn Io Matei V. Bas(arab) cu cheltuiala lui Ştefan, mitropolitul Târgoviştei şi exarh al Plaiului şi a toată Ungrovlahia“, a fost considerat de istorici un adevărat cod de legi al Ţării Româneşti, fiind numit în scrierile vremii şi „Pravila cea Mare“ sau „Pravila de la Târgovişte“.
Pravila cea Mare – adevăratul cod de legi al Ţării Româneşti
Scrisă în limba română cu caractere chirilice, „Îndreptarea Legii“ este o colecţie completă şi modernă de legi, ce se bazează pe izvoare de drept bizantin, cunoscute la noi prin filiera slavonă. Ea nu constituie o simplă traducere a izvoarelor bizantine, ci şi o prelucrare a acestora, conformă cu nevoile de atunci ale Ţării Româneşti. Lucrarea cuprinde traduceri din: „Sintagma“ lui Matei Vlastares, „Nomocanonul“ lui Manoil Malaxos, „Comentariul“ lui Alexis Aristan. Traducătorul izvoarelor, alcătuitorul şi prefaţatorul „Îndreptării Legii“ este Daniil Panonianul, care, pentru finalizarea acestui amplu proiect, a colaborat cu profesorii Şcolii Domneşti din Târgovişte, învăţaţii greci Pantelimon (Paisie) Ligaridis şi Ignatie Petritsis.
Prima parte a lucrării conţine legiferarea situaţiei iobagilor în raporturile lor cu marii boieri, iar cea de-a doua cuprinde texte de drept canonic, dar şi menţiuni despre alfabetul chirilic şi definiţia gramaticii, nomenclatorul dregătorilor şi atribuţiile lor şi, deosebit de valoros, un tratat de epistolografie – un fel de manual cu modele de corespondenţă protocolară între aristocraţia clericală şi cea laică.
Frumuseţea şi rafinamentul unei cărţi ce a traversat secolele
În ceea ce priveşte aspectul grafic al cărţii, nu putem să nu remarcăm grija pentru detalii: titlul lucrării şi titlurile capitolelor sunt scrise cu cerneală roşie, pentru a le delimita de corpul lucrării scris, în mod tradiţional, cu cerneală neagră, majuscule iniţiale ornate, realizate de asemenea în cerneală roşie, numită „minium“(din lt. minum), paginaţia deosebită, dar şi complexitatea gravurilor, atât din punctul de vedere al compoziţiei, cât şi al decoraţiei lor, dovedesc cu prisosinţă rafinamentul tipografilor şi al miniaturiştilor din timpul domniei lui Matei Basarab (1632-1654), care ştiau că valoarea unei cărţi rezidă şi în aspectul ei grafic, ordonat şi îngrijit.
Gabriela Tomescu
0 Comentarii