Am primit acum câteva zile o „Notificare” cel puțin ciudată din partea Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului. Nu este semnată și nici ștampilată. Noroc că a fost expediată de pe adresa de mail pe care am mai comunicat, destul de rar. Și subliniem rar, pentru că o primă nedumerire e legată de faptul că, deși nu este semnat de o persoană anume și nici ștampilat, documentul se dorește a fi formulat și expediat de Biroul de presă al instituției, deși, repetăm, nu și-l asumă nimeni și nu este semnat ca atare.
Nu avem nicio informație că Arhiepiscopia Argeșului ar avea vreo o persoană desemnată să exercite rolul de purtător de cuvânt. Ni se atrage însă atenția, în respectiva notificare, că Arhiepiscopia este ”o instituție de drept privat și utilitate publică și nu instituție publică, astfel cum este definită de Legea 544/2001”.
Ei bine, aici am înțeles! Arhiepiscopia este instituție de utilitate publică doar atunci când cere bani de la Guvern și de la populație, însă când trebuie să răspundă presei este doar de… drept privat. Prin urmare, ni se cere imperativ să nu mai publicăm în săptămânalul nostru niciun fel de articol privind „instituția sau pe vreunul din angajații instituției noastre, care ar putea afecta imaginea acestei instituții, cât și viața privată, cât și demnitatea angajaților noștri”. Deși nu se face referire în mod concret la vreun articol anume, bănuim că este vorba despre cel din ediția trecută în care ne întrebam, pentru că enoriașii din Argeș s-au întrebat, la rândul lor, cum s-o fi ales protosinghelul Cristian Ichim, Caliopie pe numele de călugăr, cu o vânătaie sub ochi. Dar nu, despre asta nu ni se spune nimic, dacă e adevărat sau fals ce am publicat noi. Apoi, cel care a editat documentul numit „notificare” ne citează din Codul Deontologic al Jurnalistului, iar la final ne amenință cu judecata. Bine, asta nu înainte din a ne cita, în treacăt, un articol din Codul Civil.
Am fost însă tare curioși să aflăm cum e cu acest articol 1522, cu care ne amenință Arhiepiscopia. Ei bine, căutând pe internet, că doar nu avem aroganța de a ști Codul Civil pe dinafară (deși Arhiepiscopia ne-a citat din toate codurile posibile și imposibile, bine că nu și din Codul lui Da Vinci), aflăm că se referă la… „Punerea în întârziere a debitorului și executarea silită a obligaţiilor”. Woops! Avem vreo datorie la Arhiepiscopie și noi nu știm? Că doar dispoziția cu pricina se referă la un contract de natură financiară. Bine, uitasem că, atunci când vine vorba de Biserică, inevitabil este vorba și despre cerut bani! Și, în final, ca să cităm și noi, facem apel la Statutul Bisericii Ortodoxe Române pentru a le reaminti celor vremelnic nimeriți să îi conducă destinele a cui este…
Din Statutul Bisericii Ortodoxe Române
Art. 1. Biserica Ortodoxă Română este comunitatea creștinilor ortodocși, clerici, monahi și mireni, constituiți canonic în parohii și mănăstiri, din eparhiile Patriarhiei Române aflate în interiorul și în afara granițelor României, care mărturisesc pe Dumnezeu în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, pe temeiul Sfintei Scripturi și al Sfintei Tradiții, și participă la viața Bisericii prin aceleași Sfinte Taine, slujbe liturgice și rânduieli canonice.
Art. 3. (2) Biserica Ortodoxă Română se administrează în mod autonom prin organisme proprii reprezentative, constituite din clerici și mireni, potrivit Sfintelor canoane.
Art. 5. (2) Biserica Ortodoxă Română este națională și majoritară, potrivit vechimii apostolice, tradiției, numărului de credincioși și contribuției sale deosebite la viața și cultura poporului român. Biserica Ortodoxă Română este Biserica neamului românesc.
Alina Crângeanu
