Anunțându-și candidatura la președinția Consiliului Județean, Ion Mânzână a deschis ușa în PSD Argeș. Ca să vadă cine intră și cine iese pe ea. Ca să afle cum se poziționează taberele și cum viermuiesc familiile în cloaca de partid. Ca să vadă cum se ascut cuțitele pentru noaptea cuțitelor lungi. Ca să vadă cine e lupul și cine Scufița Roșie în această poveste care nu mai e demult o poveste, deoarece mediocritatea și lăcomia de funcții cu orice preț au transformat-o într-un thriller de serie B. Ca să creeze o minimă acțiune într-un partid care, atunci când nu vomită filme din categoria XXX ce aprind imaginația perverșilor pe Facebook, se complace în dramolete de Bollywood, gen Vandana sau Articolul 420. Mânzână n-a furat startul, cum mai zic unii, pentru că nu poate exista start la singura cursă pe care a dovedit PSD Argeș că o poate organiza în ultima vreme, cea de sărit garduri peste neuroni. În fond, ce a făcut altceva Mânzână decât să deschidă competiția într-un partid anesteziat din cauză că fermoarele nu mai sunt folosite la prohab, ci la gură? Doar competiția mai poate salva hipopotamul PSD Argeș de la dezintegrare prin delăsare, nepăsare și mai ales trădare. Uitați-vă cum un Tudor Pendiuc rănit de moarte și cu un picior în Beciul Domnesc ține în șah ditamai partidul, nefiind exclus să-i dea și mat la Primăria Pitești. Asta așa, ca un dos de labă de adio peste bot. Uitați-vă doar cum un partid mic iscat din aproape nimic, Partidul Scorpion înființat de Mircea Andrei pentru argeșenii și muscelenii care vor o alternativă la PSD în județul lor, a început să sâcâie deranjant, prin mușcătura lui, Partidul Pachiderm. Ca să concluzionez, competiția în interiorul PSD pentru președinția Consiliului Județean e ultima șansă pentru acest partid să se mai salveze în Argeș. N-am idee cine va fi candidatul final, între Manu, Mânzână și Tecău, ca să-i enumăr în ordine alfabetică pe cei care și-au exprimat intenția până acum. Știu însă că vital pentru PSD, ca o perfuzie la Terapie Intensivă, e să existe competiție reală și așezată pe argumente pragmatice, astfel încât primarii și activul de partid, acela cât mai e, să se poată alinia în spatele unui bărbat, nu a unei cârpe care-i tratează doar ca pe niște oi bune de muls pentru voturi.
Gabriel Grigore
