Web Analytics

„Tudor Pendiuc şi Traian Băsescu au trăsături mai facile pentru caricatură”

de | 27.12.2017 12:41 | Actualitate

8 Bogdan01# Interviu cu Bogdan Pintilie, autorul „caricaturilor scorpion” din Jurnalul de Argeş
Are o  ironie subtilă, dar apăsătoare. Este discret și, totuși, foarte prezent în lumea argeșeană, prin forma sa de exprimare. De caricaturile  sale, cei mai mulți și-ar dori să scape, pentru că arta sa transmite mai mult decât lasă cei vizați să se vadă. I s-a întâmplat ca personajele ironizate în lucrările sale să se simtă atât de vexate încât să-i reproșeze chiar „îndrăzneala” de a le imortaliza  așa. Într-un interviu acordat Jurnalului de Argeș, l-am întrebat pe colegul nostru Bogdan Pintilie, care colaborează cu Jurnalul de Argeș de 15 ani, ce le transmite celor „caricaturizați” de el și în ce cheie ar trebui să privească aceste pesonaje respectivele subtilități. 

# Când ai început să desenezi?
– De desenat, desenez… dintotdeauna. Mama mea are talent la desen, mai picta în tinerețe, de asemenea fratele bunicului meu desena și scria epigrame. Pot spune că este o moștenire pe linia maternă!     
# Cine a fost prima persoană care și-a dat seama că ai talent? Ai moștenit din familie această pasiune?
– Ca să mă distreze, dar și să mă preocupe, probabil să îmi dezvolte și latura creativă – nu știam eu atunci desen, eu și mama am început să desenăm împreună animale, personaje din desene animate gen Popeye sau  Mickey Mouse, făcând cu unchiul ei chiar concursuri de desen: care desenează mai bine un câine, o broască, un coșar, o casă… Apoi am început să desenez singur din ce în ce mai mult și… orice: obiecte din casă, flori, mașini, personaje din desenele animate pe care le urmăream și, stângaci la început, chipurile membrilor familiei. La un moment dat, mergând la serviciu la tatăl meu, la Arhivele Naționale, am început să studiez niște almanahuri foarte mari din perioada interbelică – „L’Illustration”, care prezentau fotografii din diferite domenii: evoluție industrială, auto, artă, monden, referințe asupra Primului Război Mondial, politică și chiar caricatură. M-au inspirat acolo diferite interioare de vile pe care am început să le redau, strângând câteva zeci de astfel de desene în care mă chinuiam să desenez în detaliu tapiserii, tablouri, șeminee, piese de mobilier și chiar să încerc să „inventez” eu „designul” acelei camere. Tot acolo am găsit fotografii sau poze după tablourile unor oameni politici sau capete încoronate – premierul francez Georges Clemenceau, Cancelarul  von Hindenburg sau Împăratul Franz Joseph și, atras de figurile lor, de uniformele militare, de ținutele cu baston și joben, am început să desenez astfel de personaje având mult „material”. Cred că acela a fost momentul când am ales portretul ca fiind stilul meu favorit de desen și care mai târziu s-a transformat în caricatură. Familia a observat talentul meu și preocuparea dezvoltării desenului și m-a susținut de la început, iar la sfaturile membrilor, dar și ale prietenilor s-au interesat de cursuri la liceul de arte. În clasa  a V-a am început cursuri de desen la liceul de Arte „Dinu Lipatti”, în paralel cu școala generală, inclusiv pregătire pentru admiterea la această instituție de învățământ. Am urmat apoi cursurile liceului la secția „Pictură-Grafică” până la absolvirea acestuia, în anul 2004.

„La caricatură am ajuns din joacă”

# Cum ai ajuns la caricatură? Are acest gen regulile lui?
– La caricatură am ajuns din joacă! Fiind atras de stilul portretului, desenam multe personaje, acestea fiind „culese” de peste tot: după tablouri ale marilor artiști, din cărți și din ziare. Urmăream talk show-uri și desenam invitații acelor emisiuni, fie jurnaliști, fie politicieni, și din dorința de a desena cât mai mulți, dar și să surprind trăsăturile persoanelor, am încercat un desen mai simplist, nu așa elaborat ca portretul. Nu a fost decât un pas spre caricatură și acel desen simplist a devenit un desen umoristic care mi-a plăcut, mai ales că sunt și o persoană veselă, cu simțul umorului – cum altfel? – și pentru că vedeam în presă multe caricaturi am zis să încerc să abordez cât mai mult acest stil care ziceam că mi se potrivește. Totul este o joacă, poate pentru că am acest talent de la Dumnezeu nu am văzut o greutate și totul a venit parcă de la sine. Sigur, atât la cursurile din liceu, unde abordam diverse teme, dar și în caricatură, pe care o făceam în particular, tot timpul era ceva de învățat de la stilul abordat, de la redarea cât mai exactă a obiectelor, la instrumentele pe care le folosești. Nu pot spune că mi-au ieșit din prima caricaturile, dar cu timpul, încercând, greșind, inspirându-mă, am ajuns la nivelul la care să îmi iasă!     
Nu am o preferință anume, desenez pe oricine, dar am început cu figuri de bătrâni, poate cele mai expresive sau cu personaje din perioada interbelică, cu mustăți întoarse sau ochelari „pince-nez”, care, pe lângă expresivitate, puteau fi redați și într-o abordare umoristică.            
# Tu ce gen de caricatură abordezi?
– Deși fac și caricatură de presă, m-am axat pe caricatură de tip portret. Am desenat și persoane publice și cetățeni obișnuiți și au existat și cazuri în care acele persoane nu au fost încântate deloc. Un bancher, de exemplu, a considerat improprie oferirea unei caricaturi la un eveniment, probabil a considerat că-i „știrbește” din autoritate sau, la un eveniment de tip „porți-deschise”, un cetățean a refuzat caricatura. Eu am încercat tot timpul să abordez cu eleganță caricatura, chiar dacă prin excelență se referă la exagerarea unor trăsături evidente. În ceea ce privește doamnele, mai sensibile la evidențierea anumitor trăsături fizice, încerc să găsesc o cale de mijloc. Eu văd caricatura că pe un desen umoristic și niciodată nu am folosit-o pentru critică sau ca modalitate de răzbunare. Îmi place să fac lumea veselă și îmi place să dăruiesc.   
# Ce anume te inspiră?
8 Pendiuc– O trăsătură fizică pregnantă desigur că facilitează caricatura – un nas mare, sprâncene stufoase sau o bărbie proeminentă, dar sunt și persoane care, fără a fi mai  puțin expresive, au trăsături mai facile… sau cel puțin pentru mine. De exemplu,  fostul primar Tudor Pendiuc sau Traian Băsescu. Am întâlnit și persoane mai greu de redat, sau cel puțin a trebuit să insist pentru a surprinde trăsăturile; îmi vine în minte o caricatură a fostului consilier presidenţial Dan Iosif, căruia abia din a 5-a încercare am reușit să îi redau expresia. Pe lângă exagerarea unor trăsături, caricatura surprinde și personalitatea subiectului și aici este provocarea! Să nu fie un desen gol… cu atât mai mult cu cât cei care vor să ofere un cadou sau cei din preajma persoanei caricaturizate o cunosc foarte bine. Astfel, pe lângă simplul desen este necesară și puțină psihologie pentru a putea fi redată pe deplin persoana din caricatură. Mereu am făcut ceea ce am simțit.

„Caricatura pe care i-am făcut-o lui Corneliu Vadim Tudor a apărut pe prima pagină în ziarul România Mare”

# Ce expoziții ai avut și dacă păstrezi amintiri despre anumite caricaturi?
– Am avut 4 expoziții și am mai expus de alte câteva ori la diferite evenimente, inclusiv o expoziție cu personalități din lumea sportului la stadionul FC Argeș, timp de 3 sezoane. Îmi amintesc, de exemplu, că o caricatură făcută senatorului Corneliu Vadim Tudor a apărut pe prima pagină în ziarul „România Mare”. De asemenea, cu ocazia festivalului „Oltenii și Restul lumii”, la care am participat în urmă cu mai mulți ani, am avut ocazia să îl întâlnesc și să îi ofer o caricatură lui Ștefan Popa Popa’s, de care a fost foarte încântat. Interesant este faptul că, deși de-a lungul timpului, am făcut sute de caricaturi, eu nu am decât o singură caricatură primită la schimb, la același festival, de la caricaturistul Cătălin Mihalache.  

„Din păcate, nu se poate trăi doar din caricatură”

# Povestește-ne câte ceva și despre Bogdan Pintilie, omul din spatele artistului!
– Am absolvit Liceul de Arte „Dinu Lipatti” Piteșți, secția Pictură Grafică în anul 2004 la clasa fraților pictori Gheorghe Pantelie și Ion Pantilie (fără vreo legătură de rudenie cu mine, așa cum s-a mai confundat). După terminarea liceului am lăsat caricatura la stadiul de hobby, din păcate nu se poate trăi doar din caricatură. Probabil sunt doar câțiva la nivel de țară care își câștigă existența din caricatură. Am urmat cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității din Piteșți pe care am absolvit-o în anul 2008. În prezent lucrez la o firmă, dar nu în domeniul juridic așa cum mi-am dorit. Perioadele de criză, schimbările din piața muncii au făcut să nu pot profesa în domeniul în care mi-am finalizat studiile ,dar reprezintă un deziderat pentru viitor. Sunt căsătorit din anul 2015, nu avem copii încă, dar ne dorim și sper că moștenirea genetică a talentului să se transmită și urmașilor. Am avut parte tot timpul de sprijinul familiei în tot ceea ce am făcut și țin să le mulțumesc pe această cale. Nu de puține ori, ca să mă „verific”, le arăt acestora caricaturile și îi pun să ghicească cine sunt, dacă am surprins trăsăturile. Deși artisul ar trebui să fie liber și să primeze viziunea sa neexistând o limita, îmi place ca desenele mele să nu lase loc de interpretări și mă consult uneori cu familia despre gradul de reușită. Printre hobby-urile omului Bogdan Pintilie se numără colecționarea de ceasuri de buzunar și de pipe, iar în timpul liber prefer plimbările prin natură, ieșirile cu prietenii, practic tot ceea ce relaxează și încântă un tânăr obișnuit.

Multe figuri de politicieni trebuie actualizate

# Ce proiecte de viitor ai?  
– Organizarea unei expoziții de caricatură, având în vedere că nu am mai organizat demult una. Multe personalități din instituții sau reprezentanți ai Argeșului în Parlament s-au schimbat și trebuie o „actualizare”, mai ales că  am deja o parte din caricaturi. Totodată, sper că acești oameni, cu ale lor caricaturi ce vor fi reunite și expuse, să perceapă bine umorul și să savureze acest tip de desen. În încheiere, aș dori să urez tuturor cititorilor și fanilor caricaturii Sărbători fericite și un An Nou fericit!

 

Articol scris de Jurnalul de Arges

Distribuie!

1 Comentariu

  1. Bravos Bogdane! Felicitări!