În decursul vieţii, Elena Perticari Davila a făcut trei testamente cu privire la averea pe care o deţinea, precum şi persoanele cărora le lăsa o serie de obiecte şi bijuterii personale. Primul testament a fost întocmit în 14 august 1916, al doilea în 1935 şi al treilea în 11 decembrie 1946, la Izvorul de Sus. În ultimul preciza că doreşte să fie înmormântată la Izvoru, fie la Bucureşti lângă Alexandru Davila. A dorit să nu fie înmormântată în cavoul familiei Perticari, ci într-un mod cât mai simplu, în pământ. Dorea la mormânt o cruce de piatră după modelele vechi ale crucilor româneşti şi o lespede tot de piatră pe care să se scrie data naşterii, 13/25 ianuarie 1865.

Cine sunt beneficiarii testamentului

În testamentul din 1946 preciza obiectele, mobilele şi bijuteriile pe care le lăsa rudelor şi prietenilor apropiaţi: fiicei sale Ioana Şuţu, nepoatelor Ioana şi Irina, Ghica Cantacuzino, Dinu Cuţarida, Ioana Popp, Florica Racoviţă, Ana, Radu, Rose-Marie, Nicolae, Joiţa Cuţarida, Elena Leonte, Citta Davila, Maria Davila. Lăsa brăţări, broderii, medalii şi blănuri regelui Mihai I, reginei Elena, reginei Maria a Iugoslaviei, arhiducesei Ileana, precum şi altor multe persoane şi instituţii: Azilul Elena Doamna, Şcoala din Izvoru, Muzeul din Goleşti, Dispensarul din Izvoru. În 12 februarie 1923, avocatul familiei, Victor Raţiu se adresa Elenei Perticari Davila prin care o anunţa că trebuie să se prezinte la Ministerul de Externe pentru a preciza „valorile depuse la bănci”, valori evacuate împreună cu tezaurul ţării la Moscova. Iată în continuare testamentul Elenei Perticari Davila publicat pe blogul istorie locală.

„Ultima mea voinţă”

„Subscrisa Elena general Perticari, născută Davila, având numai un copil adoptat, pe fiica mea Elena Ioana dispun prin prezentul testament de întreaga cotitate disponibilă, adică din jumătate din întreaga mea avere actuală şi viitoare, precum arăt mai jos.
După cunoştinţa ce am, averea mea – acea cu care am fost înzestrată la trecerea mea în căsătorie şi acea pe care am primit-o ulterior ca moştenire de la părinţii mei, de la mătuşa mea Felicia Racoviţă şi de la alte rude – este cea următoare:
1. Precum arată în foaia mea de zestre autentificată de Tribunalul Notariat Ilfov sub nr. 1441 din 6 septembrie 1882 şi transcrisă în registrul special de foi dotale la nr. 355/1882, zestrea mea e compusă din următoarea avere:
a) O pătrime din moşia Şerboeni, adică din partea care a fost zestrea defunctei mele mame, Ana Davila;
b) Via de lângă Azilul Elena (Cotroceni) în suprafaţă de 4 pogoane;
c) 26.000 lei în scrisori funciare după cursul zilei;
d) Poliţa de asigurare a Societăţii „Dacia România” cu nr. 739.
e) Trusoul şi diferite giuvaericale în valoare de 16.000 lei.
Acest avut zestral nu mi-a rămas însă stăpânire în întregul lui, căci cu ocazia împărţirii averii defunctului meu tată generalul Davila, între mine, sora mea Zoe Cuţarida şi fraţilor mei Alexandru şi Carol Davila, păstrând numai ce mi se constituise zestre din avutul defunctei mele mame Ana Davila, am raportat ceea ce mi se constituise în zestre de către defunctul meu tată, din avutul său, spre a împărţi toată averea rămasă de la dânsul în chip frăţesc astfel cum se arată în actul de împărţeală întărit de Tribunalul Ilfov, Secţia I, prin sentinţa nr. 318 din 31 martie 1900 şi anume:
a) Via, adică cele 4 pogoane din locul de la Cotroceni;
b) 15.000 lei, valoare nominală a scrisorilor funciare urbane Bucureşti 5%, evaluată de comun acord de toţi moştenitorii la suma de 12.900 lei;
c) 11.000 lei, valoarea nominală a scrisorilor funciare rurale 7% evaluate de comun acord de către toţi moştenitorii la suma de 11.000 lei;
d) 14.500 lei primiţi de la Societatea de Asigurare „Dacia” România, conform recunoaşterii moştenitorilor mei, cu care am cumpărat colierul de briliante;
e) 10.000 lei trusoul şi bijuteria – căci restul până la 16.000 lei cât arată actul dotal adică 6.000 lei – s-a recunoscut de toţi moştenitorii mei că reprezintă valoarea bijuteriilor luate din averea mamei;
f) 8.300 lei reprezentând venitul averii ce am raportat, precum s-a stabilit de comun acord adică am raportat 56.700 lei şi cu chipul acesta am luat parte la partajul moştenirii rămasă de la defunctul meu părinte cu drepturi egale alături de sora şi fraţii mei;
Averea de împărţit a fost:
1. Locul de la Cotroceni;
2. lei 89.700 în numerar”.

Alte moșteniri

„În afară de avutul meu zestral şi de avutul moştenit de la tatăl meu am mai moştenit averea menţionată în actul de partaj întărit de Tribunalul Ilfov, Secţia a IV-a prin sentinţa nr. 337/1908 şi anume:
a) ¼ din lotul III din moşia Bănănăi, compus din locuri de cultură în întindere de 44 hectare, locuri de pădure şi zăvoi în întindere de 71 hectare şi 2300 mp zăvoi în întindere de 7 hectare şi 7.250 mp. Această parte de moşie a fost vândută şi asupra a ceea ce s-a realizat, aproximativ suma de 24.000 lei după cum se arată în actul de vânzare autentificat la Tribunalul Ilfov.
b) ¼ din lotul IV din moşia Goleşti, compusă din 61 hectare şi 5950 mp teren de cultură; 63 hectare şi 2750 mp pădure; 16 hectare şi 6500 mp vii cu olaşniţa; 18 hectare şi 5000 mp prund cu zăvoi;
c) ¼ din a 6-a parte din moşia Şerboeni, judeţul Argeş cuvenită lui Constantin Racoviţă şi având suprafaţa de 31 hectare şi 2000 mp.
Am mai moştenit de la defuncta mea mătuşă, Felicia Racoviţă cum se arată în testamentul său olograf din 21 aprilie 1904 următoarele:
a) a şasea parte din moşia Goleşti formând lotul nr. II şi atribuit defunctei prin actul de partaj întărit de Tribunalul Ilfov prin sentinţa 337/1908;
b) o pătrime din lotul nr. VI din moşia Goleşti cumpărată de defuncta Felicia Racoviţă de la fratele meu Alexandru Davila, cum s-a recunoscut de către acesta prin actul autentificat de Tribunalul Notarial Ilfov sub nr. 10.821 din 9 noiembrie 1907.
Afară de acest avut am mai cumpărat în timpul căsătoriei mele cu generalul Perticari, partea ce mi s-a atribuit din preţul vânzării viei zise „Constantin Racoviţă” porţiunea de moşie Şerboeni aparţinând fratelui meu Alexandru Davila, prin actul de vânzare autentificat la Tribunalul Notarial Ilfov sub. Nr. 13.074/1910”.

„Jumătate se cuvine fiicei mele adoptive Elena Ioana”

„Acesta fiind avutul meu din care jumătate se cuvine fiicei mele adoptive Elena Ioana, dispun de cealaltă jumătate cum urmează, nu pentru că dragoste ce o am pentru fiica mea nu e desăvârşită ca a unei mame iubitoare, dar pentru că dânsa având o stare mare de pe urma tatălui său, generalul Perticari, cred de datoria mea să înapoiez rudelor mele mai puţin avute, ceea ce îmi revine de la părinţii mei:
– ¼ din lotul VI din moşia Goleşti cumpărată de la fratele meu Alexandru Davila de către defuncta Felicia Racoviţă şi lăsată mie moştenire, cum se arată mai sus, o las în ce priveşte mica proprietate, fie în natură, fie valoarea fondului în numerar, în cazul când s-ar vinde pentru împărţeală, nepoţilor mei Cita şi Tudor Davila, copiii fratelui meu Alexandru Davila, iar uzufructul îl las fratelui meu Alexandru Davila. Această avere pe care eu am moştenit-o de la defuncta mea mătuşă fiind cumpărată de la fratele meu Alexandru Davila, am înţeles întotdeauna de datoria mea să o fac să reintre în patrimoniul fratelui meu, cum veniturile le-am dat cât au trăit copiii lui.
-Restul avutului meu cu care se completează cotitatea disponibilă, fiind prea neînsemnată ca valoare pentru a putea face cu el vreo părtinire, doresc să se împartă nu după cum îmi este dragostea mare şi deopotrivă pentru toți ai mei ci după cum am socotit că vor putea fi nevoile fiecăruia şi anume să se împartă în 6 părţi egale şi să se atribuie:
1.Două părţi din şase nepoatelor mele Ana, Felicia şi Elena, fiicele surorii mele, Zoe Cuzarida;
2. O parte din şase nepoţilor mei Radu, Dinu şi Niculae Cuzarida, fii surorii mele Zoe Cuzarida. Părinţii lor Zoe şi Niculae Cuzarida vor administra această avere, capitalizându-le veniturile până la majoratul fiecăruia sau la trecerea în căsătorie a fetelor – purtând grija să se consemneze la Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni – veniturile, sau în cazul când partea ce li s-ar atribui n-ar fi în natură, sumele în numerar ce ar reprezenta partea lor de moştenire;
3.O parte din cele şase rog pe fratele meu Carol Davila să o primească în plină proprietate ştiind bine cât este de inimos, de bun şi cât a ajutat pe fratele nostru Alexandru pe care îl rog să poarte grijă şi în viitor;
4.Două părţi din cele şase le las în ce priveşte noua proprietate Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice în ce priveşte însă uzufructul acestei părţi, îl va avea pe timpul vieţii sale fratele meu Alexandru ca să nu fie lipsit de îngrijirile de care are nevoie.