După cum se poate observa la jurnalele televizate de știri, când se întâmplă să fie violată o femeie, asta nu se petrece așa, oricum, ci cu o anumită tehnică. Foarte vigilenți, reporterii trimiși la fața locului să reconstituie faptele sesizează imediat că, invariabil, violul s-a comis cu sălbăticie. De mult aștept un jurnal de știri în care prezentatoarea să nu aibă ochii cât cepele de groază, ci să relateze cu voce suavă că violul cutare a fost executat cu blândețe. Deci nici violurile nu mai sunt ce-au fost odată. Înainte vreme, parcă erau mai rare, iar atunci când se petreceau, nu exista atâta încrâncenare și sălbăticie în comiterea lor. Nici măcar nu erau prezentate la știri. Acum, ai impresia că oamenii de televiziune fac râie pe prompter dacă n-au un viol la îndemână cu care să deschidă buletinele informative. Cu cât e mai dur, cu atât e mai bine. Iar ca să le facă acestora pe plac, violatorii au atins parcă apogeul măiestriei la sălbăticie.
Avizi de imagine, politicienii s-au adaptat imediat cerințelor de pe piața mass-media, astfel încât au început să adopte și dânșii metode de lucru similare cu ale violatorilor. Tot ce prind posedă cu sălbăticia cerută de studiile de audiență. Astfel a crescut valul de violențe politice, îndeosebi în așternuturile guvernării. Cel mai barbar sunt violate funcțiile. Mari sau mici, slabe sau grase, n-au nicio scăpare în fața călăreților. Iar când se formează Guvernul sau Parlamentul, violul e în grup. Sau în grupuri de interese. O orgie politică de dimensiuni naționale. Premierul violează strategia de guvernare, ba-i mai dă și câte-o UE lui Barroso, miniștrii din cabinet violează bugetele și poate și secretarele, iar parlamentarii violează legile și colegiile. Nici măcar președintele nu stă de-o parte, mai ales când îi vine cheful să violeze Constituția.
Dacă la centru violurile sunt din cele mai sălbatice, măcar se petrec prin birouri curate, luxoase chiar. În teritoriu însă, scade mult nivelul de testosteron artistic. Se violează orice și oriunde. Directorul de instituție violează licitațiile, urcându-le pe pereți ca valoare, ca să aibă comisionul mulțumit. Primarul violează terenuri, păduri, autorizații de construcție, fonduri europene, înghesuindu-le în colțurile mai întunecoase ale propriei averi, dovadă că la țară lumea e mai virilă și mai puțin năzuroasă. Agentul agricol violează subvenții, pesticide, ba agresează și recoltele, fără să-i trebuiască pentru asta pat sau cameră la hotel. Mai bine e în aer liber, să poți să fugi oricând de lege dacă te vede cineva. Credeți că polițistul stă cuminte, cu pulanul în pantaloni? Hmmm! Ăl mai prost să fie și tot violează el niște amenzi, fără pic de jenă, chiar la drumul mare. Iar dacă n-are cascheta goală, violează dosare, în grup organizat cu procurorii. Ar fi chiar culmea ca tocmai popa să rămână stătut! Când vede cutia milei în față, nici n-are fire de păr în cap câte idei îi vin s-o violeze. Cu atât mai sălbatic, cu cât Sfântul Sinod, știind bine cu cine are de-a face, tocmai a dat directivă ca bietele cutii ale milei să poarte centuri de castitate, adică să fie încuiate cu șapte lacăte. Cum era și firesc, mediatizată la maximum în țară, toată această orgie n-avea cum să rămână neobservată în exterior, unde s-a tras concluzia că e bine să ni se dea ce ne place. Ca atare, suntem violați cu multă pasiune când se împarte bugetul UE, când se dirijează investițiile și fondurile de dezvoltare, ori când se împart posturile internaționale de decizie. Iar după ce întreținem cu Comisia Europeană vreun raport de țară pe justiție, suntem diagnosticați cu boli rușinoase și rămânem la produs doar pe centura Spațiului Schengen.
Mihai BĂDESCU
