La 9 mai 1918 a plecat la Ceruri unul dintre marii poeți ai României. George Coșbuc, poetul a cărui operă aparține patrimoniului cultural național și care nu a mai trăit să vadă România Mare. „Suflet din sufletul neamului său”, Coșbuc a fost, așa cum îl definea criticul George Călinescu, „nu numai un desăvârșit tehnician, dar nu rareori și un poet mare, profund original, un vizionar al mișcărilor sufltești cu accent ardelean, inimitabil și tocmai pentru aceea era des imitat. George Coșbuc a izbutit ca și Eminescu, de altfel, să facă poezie înaltă”.
Citește și: Muzeul Județean Argeș e gata restaurat. „Practic, mai e de făcut curățenie”
Uitate acum sau trecute la „index” în manualele de Limba Română, poeziile lui Coșbuc au intrat în conștiința poporului, fiind memorate de copii, recitate la serbări publice, atât pentru frumusețea lor, cât și pentru mesajul transmis, înțeles și trăit de oamenii simpli ca un sprijin moral. „Noi vrem pământ”, „Mama”, „Vara”, „Poetul”, „Iarna pe uliță”, „Trei, Doamne și toți trei”, Cântecul fusului”, „Nunta Zamfirei”, „Vestitorii primăverii” sunt doar câteva poeziile din lui Coșbuc, dintr-o operă care merită un nou început, o nouă lectură.
Născut la 20 septembrie 1866, în satul Hordou, județul Bistrița-Năsăud, trecut la Domnul la 9 mai 1918, în București, George Coșbuc a fost primul mare poet dat românilor de Transilvania, fiind membru titular al Academiei Române din anul 1916, scrie Ziarul Unirea.
Poetul este al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coșbuc și al Mariei, fiica preotului greco-catolic Avacum din Telciu. Copilaria și-o va petrece la Hordou, în orizontul mitic al lumii satului, în tovărășia basmelor povestite de mama sa.
Primele noțiuni despre învățătură le primește de la țăranul Ion Guriță, dintr-un sat vecin, despre care Maria Coșbuc auzise „că știe povești”. De la bătrânul diac Tănăsucă Mocodean, Coșbuc învață a citi încă de la vârsta de cinci ani.
Poetul și-a început studiile la școala primară din Hordou, în toamna anului 1871, pe care, din motive de sănătate, le întrerupe după clasa I. Din toamna anului 1873, pentru clasele a II-a și a III-a, urmează cursurile școlii din Telciu, comună mare pe Valea Sălăuții, învățând germana cu unchiul său Ion Ionașcu, directorul școlii.
În clasa a IV-a (1875), se află la Școala Normală din Năsăud, pe care o absolvă pe data de 21 iunie 1876. În toamna acestui an, Coșbuc se înscrie în clasa I a Gimnaziului Fundațional din Năsăud; atunci are și primele contacte cu operele scriitorilor români și cu literatura universală: Lenau, Heine, Chamisso și alții. La liceul din Năsăud erau profesori cu o pregătire serioasă, se punea accent pe studiul limbilor și al literaturilor clasice și Coșbuc și-a format aici o temeinică bază pentru cultura sa.
0 Comentarii