Într-o perioadă de grație, așa cum este cea dinaintea Postului Mare, capelanul Paraclisului Universității din Pitești, părintele Rafael Vintilă, face o analiză subtilă asupra similitudinilor existente între practicile teologiei ortodoxe și știință.
„Superpoziția cuantică este un fenomen contraintuitiv, un concept al mecanicii cuantice care sfidează logica cotidiană. În lumea cuantică, un sistem poate exista simultan în mai multe stări. Un qubit, unitatea de bază a calculului cuantic, nu se limitează la valorile „0” sau „1”, ci poate reprezenta ambele în același timp. Mai mult, particulele cuantice pot ocupa simultan mai multe poziții și pot avea rotații (spin) atât spre dreapta, cât și spre stânga. Această realitate depășește intuiția noastră formată în lumea macroscopică, dar este susținută prin numeroase experimente în fizica cuantică.
Citește și In memoriam Gheorghe Cîrstina! Preotul pictor muscelean care a dus costumul popular la Vatican
Această prezență simultană a unor realități aparent opuse are un ecou profund și în teologia creștină. Îngerii, ființe spirituale, pot acționa în lumea materială și se pot manifesta vizibil, chiar dacă, prin natura lor, rămân nevăzuți. Trupul lui Hristos se revelează în mod simultan prin Euharistie, ca dar în Sfânta Liturghie, prin Biserică (adunarea credincioșilor), și ca Hristos însuși. Astfel, Dumnezeu nu este „ori Unul, ori Trei”, ci „Unul și Trei” în același timp. Mai mult, prezența lui Hristos în Biserică reflectă însăși structura realității cuantice. Scriptura afirmă: „Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Matei 18, 20). Aceasta este o formă de „superpoziție” spirituală: Hristos este prezent simultan acolo unde credincioșii se adună în numele Lui, iar această prezență nu este una simbolică, ci reală. Mai mult, cei doi sau trei nu sunt doar participanți la o comuniune duhovnicească, ci devin parte a Trupului mistic al lui Hristos…Această unitate devine și mai evidentă în Sfânta Euharistie. Atunci când credincioșii se împărtășesc, ei primesc Trupul și Sângele lui Hristos, devenind parte din El și întărindu-și comuniunea unii cu alții. Într-un mod paradoxal, fiecare credincios primește în întregime Trupul lui Hristos, nu doar o parte. Așa cum un electron poate exista simultan în mai multe stări, tot astfel Hristos este prezent în întregime în fiecare părticică a Sfintei Împărtășanii și în întreaga adunare euharistică. Fotonul, unitatea fundamentală a luminii, se poate comporta atât ca particulă, cât și ca undă, în funcție de condițiile în care este observat. Până în momentul măsurării, el rămâne într-o stare de superpoziție, manifestând simultan ambele comportamente. În mod similar, Hristos, care a spus „Eu sunt Lumina lumii” (Ioan 8, 12), are în același timp natură dumnezeiască, cât și umană, fără ca acestea să se amestece sau să se excludă reciproc, ci existând într-o unire deplină și tainică”, spune preotul într-o postare pe pagina lui de Facebook, pe care o încheie cu următoarea concluzie: „Există taine ce nu se reduc la un „ori-ori” simplist, ci implică un „și-și” profund, în care elemente aparent opuse există. Știința și Scriptura, departe de a se contrazice, se completează în efortul de a înțelege și trăi în această lume și dincolo de ea”.
0 Comentarii