Soţul asistentei medicale moarte de varicelă a depus plângere penală împotriva Spitalului Judeţean

# „După ce a fost să fumeze un sfert de oră și m-a lăsat să aștept, doctorița Mirela Rusnac mi-a spus că soția mea e răsfățată, deși starea ei era gravă”, scrie  în plângerea sa Lucian Coșoi, soțul defunctei Mihaela Coșoi

O tânără a murit de varicelă, după ce medicii din Piteşti au considerat, iniţial, că nu este un caz grav, iar când situaţia s-a complicat trei spitale din Capitală nu au putut să o mai primească. Asistenta medicală Mihaela Vasilica Coşoi, în vârstă de 32 de ani, din Pitești, a fost internată mai întâi la secția de Boli Infecțioase a Spitalului Nicolae Bălcescu. Luase virusul varicelei de la fiica ei dar, pentru că nu se simțea bine, s-a prezentat la spital de unde a fost trimisă acasă cu o reţetă. O zi mai târziu s-a întors, acuzând dureri la stomac. A fost internată, dar starea ei se agravase, aşa că a fost trimisă la Spitalul Judeţean Piteşti. Banala varicelă a ajuns să o ucidă, pentru că medicii au întârziat să-i facă investigaţiile medicale amănunţite.

De la ușa spitalului, unde aștepta, bărbatul primea de la soție mesaje că trebuie să cumpere ba Bicarbolin (un supliment alimentar recomandat în gastrită), ba test de sarcină! Când Mihaela spunea că îi este rău, doctorii au crezut că este „răsfăţată” sau chiar însărcinată, după cum spune chiar soțul ei, Lucian Coșoi. Însă medicii de la Spitalul Județean unde a fost trimisă, din păcate prea târziu, au descoperit că avea „inima făcută praf”. Au încercat să transfere pacienta la un spital din București însă unităţile sanitare din Capitală au  refuzat, pe rând, preluarea pacientei pe motiv că avea varicelă. În cele din urmă, Institutul Matei Balş ar fi acceptat preluarea pacientei, însă starea Mihaela Vasilica Coşoi era atât de gravă încât nu a mai permis transportul în Bucureşti. Și așa s-a stins din viață Miki, după cum îi spuneau prietenii și soțul, lăsând în urmă o fetiță de doar trei ani și un soț prăbușit de durere. Dar iată ce arată Lucian Coșoi în nume personal și în numele fiicei sale, Antonia, pe care o reprezintă, în plângerea penală înaintată Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești.

Doctorița Rusnac l-a întrebat  pe soțul asistentei: „Nu v-ați gândit că ar putea fi gravidă?”

Reproducem cele mai importante fragmente din plângerea penală: ”Între Crăciun și Revelion 2015, fiica noastră Coșoi Antonia Maria a fost diagnosticată de medicul de la Secția de Boli Infecțioase a Spitalului de Boli Infecțioase a Spitalului Județean Argeș, cu diagnosticul de varicelă. Atunci medicul ne-a comunicat mie și soției că este posibil ca și noi să luăm virusul de la fetița noastră. Duminică, 10.01.2016, în jurul orei 16,00, m-am deplasat cu soția mea la Secția de Boli Infecțioase a Spitalului Județean Argeș, la serviciul de primiri pacienți pentru că soția mea se simțea rău și avea grețuri, vărsături și febră. Deși aceasta avea o stare general alterată, era palidă și a spus medicului că nu a mâncat de câteva zile și că vomită, medicul care a examinat-o a spus că este normal să aibă o astfel de stare. Conform rețetei medicale, dr. Nicolescu Maria i-a stabilit diagnosticul medical de «varicelă erupție ziua 3» și i-a prescris, fără nicio analiză de laborator, o rețetă medicală, pe care o anexăm”.
Detaliile din plângerea penală sunt revoltătoare și dureroase: ”Împreună cu soția mea ne-am întors la domiciliul nostru și aceasta a urmat tratamentul medical conform prescripției. Până luni, 11.01.2016, la ora 22,00, starea de sănătate a oscilat, starea de ușoară ameliorare alternând cu vărsături din ce în ce mai dese. Avea și febră, peste 38,5. Inițial am intenționat să chem ambulanța, cu toate acestea, pentru că am intrat în panică mi-am transportat soția personal la Secția de Boli Infecțioase, unde am așteptat să fie preluată de medicul de gardă. În timp ce așteptam, la serviciul de primiri urgențe a venit o ambulanță cu o altă pacientă iar soția mea a fost lăsată să aștepte până când personalul medical urma să se ocupe de pacienta adusă cu ambulanța. În momentul în care a intrat în camera de gardă a explicat care sunt simptomele, a precizat că mai fusese și în urmă cu aproximativ 24 de ore la acest spital, apoi a cerut să fie consultată și a rugat personalul medical să îi administreze o perfuzie pentru că se simtă foarte slăbită și nu mai poate sta în poziție verticală. A stat tot timpul sprijinită pe pat. De asemenea era și foarte dezorientată și confuză din cauza stării de boală. Cineva de acolo i-a precizat că dacă vrea perfuzie, trebuie să o interneze, că altfel nu se poate iar soția mea a solicitat internarea în mod expres. Nu știu dacă i-au administrat vreun medicament, pentru că a fost luată și internată, iar mie, în calitate de soț, nu mi-au permis să rămân cu ea. Nu știu dacă i s-au recoltat analize, soția mea mi-a spus că i-a luat sânge sau că urma să îi ia sânge la ora 7 dimineața și că analizele vor veni de abia după ora 13,00 în data de marți, 12.01.2016. Mi-a trimis mesaj să îi cumpăr sulfat de bariu și eu i-am dus medicamentul. Până la ora 10,30, în data de 12.01.2016, soția mea, deși era internată de 10-11 ore, nu a fost consultată de niciun medic. Am rugat prin mesaj să îmi spună medicul care e de gardă pentru că am vrut să iau legătura cu acesta pentru a mă interesa de starea de sănătate a soției mele. Am vrut să o vizitez însă mi s-a interzis accesul până la ora 15,00, când era ora de vizită. Soția mea mi-a trimis mesaj că este de gardă dr. Rusnac, eu am luat legătura cu aceasta, cred că în jurul orelor 11,00-12,00, bineînțeles după ce mi-a spus să aștept și după ce s-a întors din spatele clădirii unde a fumat aproximativ 10-15 minute, în acest sens vă rog să solicitați înregistrările video ale spitalului. La insistențele mele, dr. Mirela Rusnac mi-a spus că soția mea este răsfățată, că ea i-a făcut calmante, fără să îmi precizeze ce anume și mi-a spus foarte contrariată „nu v-ați gândit cumva că este gravidă?”. Eu am crezut ce mi-a spus medicul și ca să înlătur orice suspiciune a doctorei m-am deplasat la farmacie și am cumpărat un test de sarcină pe care intenționam să îl duc soției mele la ora 15,00, când mi s-a spus că am dreptul să o vizitez. Din păcate, soția mea nu a mai apucat să facă testul de sarcină. La ora 13.38 am primit un mesaj de la soția mea care mă ruga să cumpăr Bicarbolin capsula 10. Am aflat că între orele 14,00-15,00, soția mea fusese transferată de urgență cu ambulanța la Secția de Urgențe a Spitalului Județean. Din acel moment am insistat să o transfere pe soția mea la București. Eu am așteptat deciziile medicilor și m-am rugat încontinuu de doctori să îmi salveze soția. Știu că i-am rugat să o transfere de urgență în Capitală, mi s-a spus că se încearcă. Nu știu dacă au sunat sau nu, știu doar că atunci când a ieșit electrocardiograma, mi s-a spus că soția mea „are inima praf”. Soția mea nu avea nicio problemă de sănătate preexistentă și acest lucru rezultă din dosarul medical de la medicul de familie pe care îl anexez în copie. Din păcate, la ora 22.40, din cauza neglijenței doctorilor, soția mea și-a pierdut viața. Potrivit certificatului constatator al decesului nr 40/13.01.2016, cauzele decesului au fost următoarele: insuficiență cardiacă majoră, ischemie mezenterică, cardiopatie dilatativă, ciroză cardiacă, poliserozitavaricelă în remisie. Consider că soția mea a murit din cauza neglijenței și a lipsei de diligență a medicilor care nu au dispus efectuarea analizelor relevante (conform protocoalelor existente) sau au interpretat greșit rezultatul acestora”.

Niciun punct de vedere de la Spitalul Județean: la Boli Infecțioase ni s-a închis ușa în nas, iar directorul Olariu nu ne-a răspuns la solicitare

Pentru a afla cum au stat cu adevărat lucrurile și cum au înțeles medicii piteșteni de la Secția de Boli Infecțioase, să ajute o pacientă care le-a cerut sprijinul, m-am deplasat la respectiva secție unde am reușit să înșel vigilența unei femei de serviciu și să intru până în apropiere de biroul șefei de secție, dr. Camelia Constantin. Am fost însă oprită de o doamnă în halat alb care m-a întrebat cine sunt și ce vreau și care a mers în biroul șefei să o anunțe, după ce mi-am declinat identitatea, însă a ieșit după aproximativ două minute și mi-a comunicat că doamna doctor nu are de dat nicio declarație și că trebuie să mă adresez biroului de presă al Spitalului Județean Argeș. (Culmea e că spitalul nu are în realitate niciun birou de presă, comunicarea fiind aproape la fel de dezastruoasă ca și grija pentru pacienți…). „Să respectăm regulile!”, mi-a spus scurt și rece femeia în halat alb, conducându-mă până la ușa ferecată de la intrarea în secție.
Am încercat să obțin un punct de vedere și de la managerul Spitalului Județean Argeș, Dan Olariu, atât telefonic cât și prin intermediul unui mesaj telefonic, însă acesta nu mi-a răspuns până la ora închiderii ediției.
Oare câți pacienți mai trebuie să moară pentru ca vinovații, fie ei doctori sau asistente de la Spitalul Județean să înfunde pușcăria și ca autoritățile din Argeș, în frunte cu președintele CJ Florin Tecău, să ia măsuri radicale? Pentru că, din păcate, la Spitalul Județean Argeș oamenii continuă să moară cu zile, iar unii dintre medici sunt superficiali și nepăsători.
Alina Crângeanu