# Împovărat ca un alpinist sau ca un speolog, cu tot felul de echipamente, de la pix și carnetul de notițe la aparatul de fotografiat, la camera de luat vederi, la magnetofon, bați toate satele pe toate coclaurile. Cu ce rost, cu ce câștig, în folosul cui? Unde strângi acest tezaur?
– În folosul celor care mai cred că veșnicia s-a născut la sat. Merg din plăcere, am o dorință de a aduna cât mai multe, dar și de a-i mai găsi în viață pe cei care sunt tezaure umane vii. Acest tezaur încerc să-l depozitez în cadrul Centrului Creației Populare Argeș, cu speranța că va fi consultat de generațiile care vor veni de după noi. Avem această menire, așa cum și noi am moștenit o arhivă extraordinară, să o completăm și să o promovăm așa cum se cuvine.
# Se mai țin hore în satele de azi, sau au fost înlocuite de baruri și discoteci? Se mai poartă marame, ii, fote, cămăși cu flori? Se mai sculptează stâlpi de case, porți și furci de tors? Se mai țes pânzeturi și covoare țărănești, se mai cântă la caval și la fluier, se mai spun orații la nuntă?
– Sporadic. Sunt zone, enclave culturale, care s-au redescoperit. Lucrul asta nu face decât sa ne bucure! La Corbi, Galeșu, Aref, Domnești, Stolnici, Bârla, am luat la întâmplare câteva localități, sunt oameni care sfințesc locul. Au reușit să scoată la lumină crâmpeie de frumos care ne-au repus pe harta națională a componentei tradiționale.
„Zona Argeșului și Muscelului are o mare bogăţie de termeni populari”
# Inimă de amator, minte de specialist, universitar, doctor în științe, director de instituție culturală, înțelegeți lucrurile în intimitatea lor. Spuneți-ne, domnule director, poezia, cântecul, jocul popular, tot trecutul nostru artistic se află, totuși, în pericol? Mai există vreo șansă să le păstrăm? Garantați?
– Zona Argeșului și Muscelului are o mare bogăţie de termeni populari. Apropierea satelor a dus la apropierea psihică dintre locuitori, la uniformizarea gradului de civilizaţie şi cultură, la omogenizarea aspiraţiilor şi concepţiilor morale, vorbirii curente în care e folosit un lexic pe înţelesul tuturor, iar termenii specifici unui sat s-au răspândit dincolo de hotarele sale.
Prin intermediul lexicului, vorbei, există o șansă unică să le păstrăm! Totul depinde de noi pentru că într-o diversitate generală riscăm să ne diluăm. Cu o bună promovare a folclorului literar, muzical, a tradițiilor și obiceiurilor noastre, nu ne vom pierde identitatea în acest marasm cultural.
# „Centrul de Conservare și Promovare a Culturii” ce poate să mai facă atunci când fuge pământul tradiției de sub picioare? Dar inima dumneavoastră cum mai bate? Mintea ce mai zice?
– Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Argeş (cunoscut prin clasica denumire – Centrul Creaţiei Populare Argeş), încă de la înfiinţare – 2 mai 1956 – a avut printre priorităţile sale culegerea şi valorificarea folclorului tradiţional, editarea unor lucrări de referinţă, care să reliefeze diversitatea, bogăţia şi specificul creaţiei populare literare, muzicale şi coregrafice, atât din fosta regiune Argeş, cât mai ales din principala zonă etnofolclorică a Munteniei care este cea a Argeşului şi a Muscelului. Ne zbatem să existăm, să fim vizibili și să antrenăm tineri în demersurile noastre.
Inima mea este încă tânără, iar mintea funcționează. Au fost însă și vremuri când simțeam că trebuie să ne oprim, că nu mai suntem interesanți, dar ne-am trezit de fiecare dată constatând că aceasta e menirea noastră și a instituției pe care vremelnic o conduc.
# Și unde ne va fi locul în condițiile globalizării?
– Avem un loc aparte. Tezaurul pe care îl moștenim este imens. Puține popoare au ceea ce avem noi. Avem o datorie morală să continuăm și să prezentăm lumii frumusețile tradițiilor și obiceiurilor poporului român care sunt unice.
(Prof. Marin Ioniţă)
