Problema urșilor din România e foarte complicată. Nu din cauza urșilor, ci în principal din cauza oamenilor. Ca și în alte probleme sociale, pe fondul unui bombardament mediatic mai ales online, cetățenii s-au împărțit în două mari tabere radicale: unii plâng de mila urșilor și învinovățesc victimele – deși poate ar fi făcut și ei poze cu ursuleții, dacă ar fi avut ocazia – alții susțin soluții extreme de diminuare a numărului acestor animale. E frustrare, e mult zgomot, motiv pentru care vocea unor oameni echilibrați – tabără minoritară – nici nu se aude. Sau e ignorată de decidenți, care se tem să nu-și piardă susținerea, voturile.
Am discutat pe această temă, luni seară, cu un vânător, cu un om pe care-l știu echilibrat încă de când scriam despre el că a fost dat afară în mod abuziv din AJVPS Argeș, pentru că propusese măsuri concrete de reformare a acestei asociații și ceruse transparetizarea activității. Până la finalizarea procesului cu cei care l-au nedreptățit, Aurelian Vasile – despre el este vorba – și-a înființat propria asociație de vânătoare, dar are și alte preocupări, printre care și o temeinică documentare de specialitate. L-am invitat, deci, să spună ce ar fi de făcut concret în chestiunea urșilor.
Așa mi-am notat că ursul brun este specie strict protejată, aspect stabilit de Directiva Habitate, prin încadrarea acestei specii în Anexa V. Apoi, dl. Vasile mi-a reamintit că, în 2016, în România a fost oprită vânătoarea la urși, fiind permise doar recoltări excepționale, unele cu scop de prevenție, altele când animalele cauzau probleme. În ultimii doi ani, tot după o tragedie, au fost câteva schimbări legislative, s-a dat liber la împușcarea unui număr de aproape 500 de urşi, dar, la sfârșitul lui 2024, din cota de prevenție de 426 s-au recoltat doar 196 de urși! De ce doar atât?
Ursul este un animal foarte adaptabil și, fiindcă în ultima perioadă nu a mai fost hăituit de oameni în cadrul vânătorii, fiindcă localitățile îi oferă o sursă de hrană constantă și îndestulătoare tot timpul anului și fiindcă nu are alți prădători naturali, ca orice altă specie, se dezvoltă numeric, extinzându-și și habitatul. Câți urși sunt în România? Aurelian Vasile face o medie a evaluărilor – din raportările gestionarilor de fonduri cinegetice, de la ong-iști și din studiul cu probe genetice – și ajunge la 12-13.000 de exemplare, adică de trei ori mai mulți urși decât suportă habitatul acestei specii (!).
Ei bine, asta ar însemna să fie eliminați aproape 8.000 de urși, lucru nu doar imposibil de realizat, ci și imposibil de acceptat de către societate. Și atunci ce ar fi de făcut? „Primul lucru este să demarăm procedura de scoatere a populației de urși din România din anexa V a Directivei Habitate. Simultan va trebui să relaxăm și legislația privind recoltarea urșilor (măcar să atingem cota de prevenție aprobată), să permitem vânătoarea la goană – o acțiune extrem de utilă, fiindcă așa li se transmite urșilor frica față de oameni, prin hăiture; nu e un lucru rău, majoritatea animalelor sălbatice au această teamă dezvoltată nu neaparat că sunt hăituite de oameni, ci că sunt hăituite de alte animale situate mai sus în piramida trofică” – a explicat Aurelian Vasile.
Discuția cu acest om a fost mult mai amplă și, în opinia mea, interesantă. Concluzia este, însă, doar una: dacă nu va fi adoptată o soluție fermă, populația de urși va crește și mai mult, iar conflictele cu oamenii vor fi din ce în ce mai dese. Tocmai de aceea, omul s-ar bucura ca ministra Mediului să ia măsuri apropiate de cele spuse de el aici, deși are mari rezerve, dat fiind faptul că Diana Buzoianu e consiliată de „aceiași funcționari” și că se află sub presiunea unui public radicalizat de ong-uri.
Citește și Program extins pentru vizitarea Grădinii Zoologice Pitești
Citește și Update. Șoferul care s-a apropiat cu mașina de urs a primit doar avertisment
0 Comentarii