Adevărul doare întotdeauna şi nici nu e uşor de suportat. Din acest punct de vedere îl înţelegem pe magnatul Nicolae Ivănescu care n-a digerat tocmai uşor înfrângerea de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în urma căreia căţeluşul său cu părul creţ, Ilie Tomiţă, a fost revocat din funcţia de adminstrator sechestru la Muntenia. Îl înţelegem pe „Nenea” că are o frustare pentru faptul că justiţia din Bucureşti nu se ploconeşte în faţa Măriei Sale, aşa cum obişnuieşte cea de la Piteşti. Asta e viaţa, orice început are şi un sfârşit, iar angajaţii de la Muntenia, pe care Nicolae Ivănescu i-a azvârlit în ninsoare ca pe nişte câini, în a treia zi de Crăciun, se vor întoarce acum la serviciu. Şi nu pe uşa din spate, aşa cum a intrat „Nenea” în Muntenia, ci pe cea din faţă, hotărâtă de justiţie. De cea mai înaltă instanţă din România, ca să fim foarte clari. Restul e joc de glezne, făcut în disperare de cauză de un om care ştie că procesul e lung şi se teme că multe lucruri vor ieşi la iveală pe parcurs. Şi, ca să nu mai lăsăm loc de nici o interpretare, publicăm în facsimil, ca s-o vadă toată lumea interesată, sentinţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care tabăra angajaţilor de la Muntenia, condusă de Ion Vâlcu, l-a învins pe Ivănescu. Din certificatul pe care îl dăm publicităţii reiese că ÎCCJ a admis cererea prin care „suspendă provizoriu executarea sentinţei nr.1553/c/17.11 2010 a Tribunalului Comercial Argeş, până la soluţionarea cererii de suspendare din cadrul cererii de revizuire. Fără cale de atac”. În traducere liberă, asta înseamnă că Înalta Curte a suspendat sentinţa judecătorului Gheorghe Mihalcea prin care acesta îl cocoţa pe omul lui Ivănescu, Ilie Tomiţă, în funcţia de administrator la SC Muntenia SA. Prin urmare, se revine la vechiul Consiliu de Administraţie al cărui preşedinte este Ion Vâlcu şi în care angajaţii societăţii au control decizional. (G.G)
