# Contra uriaşei sume de 17 miliarde. Pare greu de crezut, dar brava noastră armată nu-şi mai poate asigura propria pază şi apelează pentru asta, pe bani grei, la serviciile unor societăţi private de protecţie şi pază. Situaţia este de-a dreptul ridicolă, este ca şi cum ai aduce un alt câine să-ţi păzească propriul câine din curte. Cam asta se întâmplă în aceste zile la UM 01225 Piteşti, adică Şcoala de maiştri militari şi subofiţeri a forţelor terestre „Basarab I”. Unde se organizează o „licitaţie restrânsă” ca ofertanţi, dar foarte extinsă ca valoare, pentru desemnarea a trei agenţi economici de profil care vor avea sarcina să stea de planton la unitatea respectivă, dar să păzească şi poligoanele de instrucţie de la Lăbuşeşti şi Dobrogostea. Ca să vezi! Dar să nu vă închipuiţi că toată trebuşoara cu paza de care militarii au nevoie este un mizilic ca valoare. Ba din contră! La prima strigare se pun la bătaie nu mai puţin de 1,7 milioane lei, adică vreo 17 miliarde lei vechi, bani alocaţi să acopere un contract care se va întinde pe perioada a 3 ani. Ceea ce, să recunoaştem, nu este deloc o sumă mică pe prafurile astea de criză. Mai rămâne doar de văzut care vor fi cele trei firme de protecţie şi pază a căror ofertă se va îmbuca la fix cu cerinţele impuse la licitaţia restrânsă, la fel cum legendarul gladiator Spartacus nimerea la milimetru punctele vitale ale adversarilor cu care se lupta în Colosseum.

Comandantul UM 01225, Ion Panait: „Nu cred că m-aţi sunat să-mi cereţi o părere personală”

Cu vie curiozitate, am luat legătura şi cu comandantul UM 01225, Ion Panait, gândind că vom mai ridica un pic vălul misterioasei licitaţii prin care se vor angaja paznici la unitatea militară. Foarte politicos, dânsul ne-a asigurat că licitaţia nu va depăşi cu niciun milimetru prevederile cadrului legal, făcându-ne deci să credem că va nimeri drept la ţintă, mai ales că şeful unităţii a adăugat că tot compartimentul de profil lucrează cu maximă atenţie, ca lucrurile să iasă şnur ca legalitate. Colonelul a părut un pic surprins doar când l-am întrebat dacă nu i se pare niţel ciudat ca o unitate militară să aibă nevoie de agenţi privaţi de pază. Dânsul s-a grăbit să ne asigure că toată treaba este reglementată foarte clar la nivel superior, deci decizia nu-i aparţine şi nu-şi permite s-o comenteze. Cu alte cuvinte, este deci vorba de operaţiuni în privinţa cărora alte capete, mai luminate, şi-au dat cu părerea. Şi au decis că nu este bine ca militarii să se păzească singuri, ci au nevoie de paznici specializaţi. Întrebat dacă are măcar o părere personală în privinţa oportunităţii organizării unei asemenea licitaţii, comandantul ne-a retezat-o cu eleganţă: „Nu cred că m-aţi sunat să-mi cereţi o părere personală. Vă asigur de buna noastră colaborare”. Ce să mai spui? Decât că nenorocită ţară am ajuns, câtă vreme n-avem bani de pensii, pentru sănătate, învăţământ sau infrastructură, dar iată că se pot găsi 17 miliarde pentru paza militarilor. Bravos naţiune!
(Mihai BĂDESCU)