Preotul celib Nicolae Ionescu este o figură cunoscută trecătorilor din Pitești. Veșnic în ținuta preoțească, uscățiv, dar cu pas ferm, merge din biserică în biserică pentru a oferi câte un covrig, un măr sau un leu (și o iconiță cu Maica Domnului) cerșetorilor ce-și fac veacul în ușa lăcașurilor de cult.
Puțini știu că este și poet, pentru că nu a bătut la poarta publicațiilor. Recent, în 2025, a publicat volumul „Regăsiri”, cuprinzând poezii scrise de-a lungul a 25 de ani, 1980-2005, sub numele de „Nicolae Ionescu Piteșteanul”. Cartea are ISBN (se obține gratuit de la Biblioteca Națională), dar nu are editură, autorul solicitând unei tipografii cunoscute să-i tipărească 50 de exemplare. După ce a plătit, a constatat că a rămas în buzunar cu 3 lei. Tocmai cât să ia o pâine, una pe care a împărțit-o cu porumbeii din Centru.
Într-o notă, autorul ne precizează: „mă aplec cu smerenie și recunoștință în fața dumneavoastră pentru efortul de a renunța la preocupările zilnice pe perioada lecturii volumului meu de poezii, cu încredințarea că orice faptă bună va primi mai devreme sau mai târziu recunoașterea utilității ei, nu atât de la majoritatea oamenilor preocupați de activități eminamente practice, cât de la acei visători care, după expresia lui Schopenhauer, «cad în puț uitându-se la stele.»”.
Vă prezentăm și o poezie (mai scurtă), pentru a ne da seama de talentul preotului: „Fugit irreparabile tempus”. „Timpul scurs de azi și ieri/Îl aduni de nicăieri/Că-i sortit cu glas de moarte/Veșnicia să ne-o poarte.// Amalgam de dor și chin,/Sărăcie ori festin,/Suferință și amor/Ctitor sentimentelor// Vis al vieții, menestrel/El ne duce cătinel/Ca-ntr-o mare fără fund/Înspre Mâinile fecund”.
Citește și Marius Andreescu, un erudit şi o personalitate a Piteştiului
Citește și Despre românii din jurul graniţelor României
0 Comentarii