Piteșteanul Radu Gabriel Pârvu a fost unul dintre cei mai mari traducători români din limba germană, o figură prolifică în spațiul cultural românesc, fiind și scriitor, și scenarist. A fost profesor universitar de Comunicare și Filosofie, decan al Facultății de Științe Juridice, Administrative și ale Comunicării la Universitatea „Constantin Brâncoveanu” din Pitești.
Doctor în filosofie al Universității din București, și-a desăvârșit formarea profesională la Universitatea „Friederich Wilhelm” din Bonn, la Universitatea „Ruhr” din Bochum, la Institutul pentru Științe ale Educației de pe lângă Universitatea din Viena și la Facultatea Tehnică „Otto von Guericke” din Magdeburg.
Radu Gabriel Pârvu a scris, printre altele, cărți despre Dilthey, Noica și Cioran, a tradus opere fundamentale din Kant, Fichte, Schelling, Hegel, Schopenhauer, Liszt, Nietzsche, Scheler, Kafka, Jung, Ruppert ș.a.
În toamna anului 2020, a publicat primul său roman, „De ce urma să coboare din trăsură Frosica?”, lansat la Pitești la Târgul de Carte organizat de Biblioteca Județeană. Un roman căruia i-a scris și o continuare, „Frosica și Arhanghelul Gavriil”. Manuscrisul acesta se afla pe masa sa de lucru în momentul în care a mers la spital pentru a se trata de Covid.
„Nimeni nu știe să spună ce a fost la început: închisoarea sau grădina”, scrie Pârvu în romanul „De ce urma să coboare din trăsură Frosica?”. Sigur este doar faptul că închisoarea se afla în apropierea grădinii. Le despărțea protector și preventiv o livadă ce părea fără stăpân. „Cu mintea de-acum, eu aș numi-o purgatoriu. Dar cine a sădit grădina Edenului și cine a organizat iadul închisorii? Grădina a fost de la natură, închisoarea a fost de la oameni. – Și toate sunt de la Generalissim, facă-se voia Lui!” E calea de acces în noul roman, „Frosica și Arhanghelul Gavriil”.
Din fericire, soția sa, d-na Mona Pârvu, s-a ocupat de apariția acestui roman (la Editura „Trei”) la care autorul ținea mult, punând în ordine fragmentele rămase. Scria, profetic, Radu Gabriel Pârvu: „Să-i adun de pe unde sunt, viii cu morții și morții cu vii, discriminarea asta-i absurdă câtă vreme toți au rămas ai noștri, Frosico, iar absența lor este vie, după cum prezența multora dintre cei rămași în viață este moartă”.
Citește și În 15 ani ARO a câştigat 19 raliuri automobilistice internaţionale de prestigiu
0 Comentarii