Mihai Dumitrescu, Ion Gârleanu, Vasile Nica, Daniel Dincuță sau Ion Sandu… Cum, nu-i cunoașteți? Sunt doar câțiva dintre primarii care, pe final de mandat, ca să nu zicem noaptea, pe fulgerătură, s-au reorientat politic, definiția elegantă a traseismului. Foarte bine că primarii aleargă de la un partid la altul. Poate că nu vor altceva decât binele comunităților pe care le reprezintă. Poate că sunt șantajabili sau, pur și simplu, sunt mai slabi de înger. Treaba lor, în fond, scopul scuză mijloacele. Problema vine din altă parte, și anume că nimeni nu scoate o vorbuliță la adresa lor. Și când spunem nimeni ne referim în primul rând la șefii de partide care n-au avut nicio reacție în legătură cu acest fenomen al migrației politice. Constantin Nicolescu, Iani Popa, Cornel Lazăr și Mircea Andrei le caută-n coarne primarilor trădători și nu vor să vadă că e nevoie de o revoluţie în sistem sau măcar de o firmă de salubrizare. Au plecat primari de la stânga la dreapta sau de la dreapta la stânga, dar nimeni nu aruncă primul cu piatra, nimeni nu pune vreo condiție. Însă ca să pui condiții ar trebui ca partidele să intre în dialog cu restul societăţii, nu să funcţioneze ca un stat în stat, cu interese şi obligaţii care mai de care mai obscure. Pentru că politica e un fenomen social, înainte de a fi o afacere de clan. Culmea, şefii de partide au ajuns să nege în cor că există primari traseiști. Primarii sunt gospodari, ospitalieri, deştepţi, descurcăreţi, dar traseiști – nu.
Șefii USL sau PDL nu-şi bat capul să schimbe mentalităţi, pentru că, în forul lor interior, nu cred că mentalităţile trebuie schimbate. Aşa ştiu ei să rezolve problemele. Pretind că nu există. Nu văd, nu aud sau nu înţeleg ce se strigă pe stradă. Lumea lor e cristalină ca sunetul gheţii în paharul de whisky. Niciun urlet vulgar, niciun scaun aruncat în capul trădătorilor, nicio înjurătură de mamă, nu-i aşa, domnilor preşedinți? Poate că n-ar fi rău ca şefii de partide să meargă la cursuri de maniere politice. Pentru că violenţele de limbaj şi trădarea le-au răspândit şi întreţinut ei, căpeteniile politicii, nu spectatorii ei. Dacă nu există traseism, atunci există mahala câtă vrei, golănie şi mizerie morală în rândul oamenilor politici. De la vârf pleacă răul. De acolo se emit mesaje mobilizatoare. Şi, ce-i mai grav, se emite indiferenţă iresponsabilă. Cum ar putea Constantin Nicolescu sau Iani Popa sau Mircea Andrei să lupte să facă mai bună o lume în care se simt perfect? Cum ar putea ei înţelege şi soluţiona o situaţie care le convine? Doar în campaniile electorale au cîte un spasm civic, apoi îşi văd de ale lor. Neluţu DINU
0 Comentarii