„Mai mult ca sigur de la 1 septembrie voi fi șomer. Nu sunt de mulți ani în învățământ, doar 4. În acești ani am reușit să-mi iau și defitinitivatul! Îmi plăcea să vorbesc cu elevii, să-i ascult, să încerc să le întind o mână de ajutor. Chiar și atunci când erau demoralizați, când se tăiau pe mâini sau când nu mai suportau certurile, bătăile și scandalurile de acasă . N-am reușit să mă titularizez nu pentru că sunt prost, ci pentru că pe disciplina mea nu sunt ore. Acum nu mi-a mai rămas decât să urlu, la țip, să strig!
Citește și Finanțări la Pitești pentru dotări în școli și licee. Lista unităților beneficiare
Scrisoare netrimisă către elevii mei
Dragii mei,
nu știu dacă veți mai auzi vreodată de mine.
Poate veți afla, într-o zi, de la altcineva,
că profesorul acela care vă spunea
că omul e mai important decât profitul,
a plecat.
Nu de plăcere.
Nici de lașitate.
Ci pentru că, în țara în care v-am spus să aveți curaj,
curajul a fost dat afară primul.
Mi-a fost tăiată catedra
cu aceeași tăcere cu care se închid ochii
când se întâmplă o nedreptate.
M-au scos din școală
cum scoți o carte din raft
și o arunci la reciclat
fără să o mai citești.
Acum lucrez într-un depozit.
Port bocanci în loc de catalog
și mă gândesc adesea la mâinile voastre ridicate,
la întrebările voastre,
la tăcerile care cereau răspuns.
Nu v-am spus atunci cât de mult vă iubeam.
Poate pentru că un profesor „trebuie să fie ferm”.
Dar adevărul e că mi-ați fost lumină,
într-o țară care mă stingea încet,
în fiecare zi.
V-am spus că aveți drepturi.
Să nu uitați asta.
Să nu vă lăsați cumpărați cu tăcere.
Să nu vă cereți scuze pentru ce sunteți
și pentru ce simțiți.
Să nu lăsați pe nimeni să vă spună
că demnitatea e opțională.
Niciodată.
Dacă azi sunt departe,
nu înseamnă că v-am uitat.
Vă port în mine
ca pe niște lecții care n-au fost niciodată notate,
dar care mi-au salvat sufletul
când nimic altceva nu mai era de salvat.
Și dacă, într-o zi,
veți vorbi altor copii despre mine,
spuneți-le doar atât:
„A fost un om care a crezut în noi.
Până la capăt.
Chiar și atunci când n-a mai avut pentru cine să vorbească.”
Cu dragoste și durere,
“Domnul”
(undeva, între o zi și alta)”
0 Comentarii