Web Analytics
scris joi, 05.11.2020

Scriitorul şi profesorul argeşean Ion Lică Vulpeşti

Ion M. Lică s-a născut la 10 iunie 1939 în localitatea Vulpești, apropiată râului Olt și integrată comunei Dobroteasa, localitate care domină zona piemontană de la interferența județelor Olt și Vâlcea. Temporar (1950-1968), plaiurile invocate s-au atașat Cartografiei Argeșului! Mai mulți intelectuali din Dobroteasa preferă municipiul Pitești, unde sporurile economice plurivalente influențau vizibil dimensiunile învățământului, culturii, științei. Printre aceștia se va afla și Ion Lică Vulpești.

Scriitorul şi profesorul argeşean Ion Lică Vulpeşti

A făcut stagiatura în localitatea argeșeană Tigveni

După absolvirea cursurilor primare și gimnaziale, adolescentul Lică M. Ion urmează Școala Medie Tehnică din orașul Anina, județul Caraș-Severin, finalizată în 1958. Rezultatele pozitive, obținute la examenele maturității (1958), erau urmate de recomandarea privind susținerea concursului pentru admiterea la facultate. Pragmatic, Ion M. Lică devenea studentul Institutului “Maxim Gorki” din București (1959-1963), unde se pregăteau profesori, traducători și translatori de limba rusă, modalitate gramaticală folosită, universal, inclusiv astăzi. Comparativ cu o parte dintre colegii seriei sale, care vor abandona această calificare superioară, considerată, uneori, desuetă și nerentabilă intelectual, Ion M. Lică a rămas loial segmentului preliminar, dublat, însă, printr-o nouă licență, Limba română, purtând apostila Universității “Constantin I. Parhon” București (1967).
Vreme de opt semestre școlare (1963-1967), tânărul dascăl a educat elevii claselor V-VIII din Tigveni (Argeș), pregătește și susține definitivatul, termină Filologia, se adaptează cerințelor sociale, participă la reuniuni tematice, elaborează creații perfectibile, contactează reprezentanți ai forurilor superioare, cultivă prietenii durabile.

A deţinut funcția supremă din Inspectoratul Școlar Județean Argeș

Stagiatura de la Tigveni, etichetată, curricular, ca introducere în temă, lansa, spre reședința Argeșului, un profesor valoros, nutrind preocupări pluridisciplinare: Ion M. Lică. Ideea este probată prin cei peste 30 de ani dedicați preponderent îndeplinirii obiectivelor specifice școlii active. S-a implicat, succesiv, în realizarea cerințelor pedagogice de la: Consiliul Regional, apoi Județean al Pionierilor (1964-1974), organizație diriguită, aproape un deceniu, de profesoara Maria Ciobăcel (1934-2009); Școala Gimnazială Merișani (1974-1976); Liceul Industrial Nr. 3 Căi Ferate (1976-1978); Liceul “Zinca Golescu” (1978-2001), perioadă convergentă și exercitării atribuțiilor proprii (director adjunct, 1991-1992). Apogeul responsabilităților publice pentru Ion M. Lică rămâne, fără echivoc, funcția supremă din Inspectoratul Școlar Județean Argeș (1990-1991). Mandatul său, intersectat alegerii predecesorului, Cornel Constantinescu (sociologie), în Adunarea Constituantă (1990-1992), s-a confruntat cu numeroase clarificări privind: reprofilarea liceelor vocaționale, titularizarea suplinitorilor, elaborarea noilor planuri de învățământ, difuzarea manualelor alternative, organizarea, după criterii reevaluate, a examenelor de admitere și bacalaureatului. Cu toate acestea, nu va acuza oboseală, neliniște, improvizații. Din contră, exulta când reușea victoria adevărului, instaurarea climatului pacifist în colective didactice turbulente, prognozarea succeselor. Întâlnim și acum directori de școli sau profesori asistați la ore care evocă personalitatea inspectorului general Ion M. Lică, adeptul conduitelor novative, decente, productive, consensuale principiilor democrate.

Scriitorul Ion Lică Vulpești și cărțile sale

Încă din liceu, elevul Lică M. Ion a exersat diverse crochiuri literare, iar convingerea intimă, dublată de recomandările profesorilor sfătuitori, va condensa, tacit, un singur cuvânt: proză! Inspirat, decizia juvenilă s-a transformat în notorietate! Debutul publicistic a fost promițător: proză scurtă, în revista “Luceafărul”, București, 1966. Avea 27 de ani! Peste aproximativ un deceniu (1978), aceeași gazetă îi acorda Premiul special, garantând, simbolic, traiectoria favorabilă a naratorului din Vulpești, Dobroteasa, Olt, stabilit definitiv la Pitești. Consacrarea scriitorului s-a definit, valoric, prin romane, totalizând mii de pagini, apărute sub genericele: ”Ziua cu gândurile-n hățuri” (1981); ”După-amiezi cu cai” (1987); ”Dom` Petrică și celelalte” (1991); ”Prințul cenușiu” (2004); ”O poală cu ouă” (2006); ”Dintr-o palmă” (2016). Tematic, autorul Ion Lică-Vulpești este asociat grupării literare majore, preocupată de fresca satului românesc, dominatori fiind, pentru mulți consumatori de literatură, Marin Preda, Fănuș Neagu, Nicolae Velea, Marin Ioniță, Stelian Zamora. Incitante încă din titlu, romanele editate de argeșean au fost primite favorabil pe tărâmul criticii specializate, s-au vândut în librării, sunt identificate bibliografic, se folosesc, ilustrativ, la clasele cu profil umanist, iar dicționarele generaliste autohtone listează autorul și opera.

Membru al Uniunii Scriitorilor din România

Ion Lică-Vulpești a fost, nedisimulat, partizanul dialogului! Este și motivul apropierii de Cenaclul literar “Liviu Rebreanu”, integrat Palatului Culturii Pitești. Valoarea creațiilor, dar și implicarea elegantă în funcționarea cenaclului au determinat alegerea romancierului argeșean ca președinte coordonator (1974-1978). Publicarea mai multor cărți, sub sigla unor edituri consacrate din Capitală, a generat posibilitatea primirii lui Ion Lică-Vulpești în Uniunea Scriitorilor, Asociația profesională, existentă de la mijlocul secolului XX (27 martie 1949), grupa elita literaților. În cazul protagonistului nostru, preparativele au durat doi ani, confirmarea calității de membru al Uniunii (președinte, poetul Mircea Dinescu) având loc pe fundalul evenimentelor din decembrie 1989.

Sursa: Informaţii selectate din ”Piteşti. Portrete postume pentru prieteni” – Petre Popa

Distribuie!

0 Comentarii