Scriitorul Gabriel Cazan, în vara anului 1987, pe când era inginer la o fabrică din Costești, unde primise repartiție guvernamentală, însoțit de un grup de prieteni, a ajuns la Brusturet, într-o drumeție. De distracție. S-au campat, se pregăteau să viziteze împrejurimile. Dar soarta a vrut altfel. Din pădure a apărut un urs. Urșii își făceau prezența și atunci, nu doar în zilele noastre. Grupul a luat-o la goană, cu ursul fioros după el. Gabriel Cazan, alături de câțiva prieteni, a intrat în Peștera Dâmbovicioara, să se salveze. În peșteră, Gabriel Cazan a avut un șoc. Nu s-a oprit când a constatat că nu mai e niciun pericol, ci, parcă vrăjit, și-a continuat drumul prin peșteră, până la cele mai înguste cotloane. Și a tot mers, până când lumânarea din mâna sa s-a consumat integral. Așa și-a descoperit pasiunea pentru peșteri Gabriel Cazan. Din cauza unui urs! Când s-a întors la cort, a constatat că ursul le mâncase și distrusese tot.
„Ei erau o gașcă de bloc care venise la munte să se distreze”
Ulterior, Gabriel Cazan avea să înființeze, cu câțiva prieteni, în vara anului 1987, Clubul „Speolopit 600”. În Munții Piatra Craiului, mai precis în Cheile Dâmbovicioarei, după o tură-maraton în Peștera Dâmbovicioara, când a cercetat, amatoricește, toate cotloanele și galeriile peșterii. El o cunoștea destul de bine, de la povestea cu ursul, însă pentru ceilalți era prima peșteră în care intraseră… și intraseră, nu glumă… cu lanterne, cu lumânări, în șlapi, în teneși, în espadrile…, tot ceea ce nu se recomandă la munte. Dar au ieșit teferi de acolo, toți 13.
Niciunul dintre cei care au participat la tura din 1987 nu s-a lăsat de speologie, chiar dacă unii au plecat din România. „A fost ca un semn să ne-ntâlnim toți, atunci. Ei erau o gașcă de bloc care venise la munte să se distreze, iar eu… habar n-am avut de ce mă dusesem, a nu știu câta oară, la Brusturet. Poate pentru a mă odihni și a mă regăsi în fantasticul peisaj al Munților Pietrei Craiului care, de atâtea ori, mi-a adus liniștea în suflet”, își amintește Gabriel Cazan.
Acolo s-au cunoscut cu adevărat și au urcat împreună în Creasta Sudică și au coborât, toți, fără nicio scrântitură de gleznă, întindere de mușchi, genunchi juliți sau cap spart. Apoi, încurajându-se unii pe alții, au intrat în peșteră, așa cum erau: în pantaloni scurți, doar Gabriel Cazan avea bocanci și jambiere roșii cu dungi galbene, cu lanterne de mână chinezești, sau cu lumânări maronii, cică făcute din ceară naturală. Aiurea! Lumânările miroseau a gaz, de au împuțit toți liliecii care au zburat afară, lăsându-i să se asfixieze singuri. Dar nu le-a păsat. Au intrat în toate coridoarele, locașurile, au atins, au mângâiat toate speleotemele (când discuți cu Gabriel Cazan îți îmbogățești vocabularul!), de care nu știau atunci cât de importante sunt și ce rol deosebit vor juca.
La plecare au avut o surpriză neplăcută. Fiind duminică, autobuzul spre Câmpulung nu circula. Așa că au luat-o pe jos, până în stația de la Dragoslavele. Acolo au convenit să înființeze un club de speologie. Numele, stabilit pe loc. Sediul, la Tehnic Club, în Pitești. La sugestia lui Petre Popa, doar în 1988 se aniversau 600 de ani de la prima atestare a Piteștiului, au acceptat să se numească „Speleopit 600”. Nu denumirea conta, ci pasiunea de a descoperi noi peșteri, nu una știută de multă vreme! De menționat întemeietorii: Sandu, 13 g, Inimioară, Gina Alcoolista, Gogu, Gabi, Lipitoare, Sorin, Mona, Mișu, Viorel, Rossi și Biță.
Citește și O nouă carte SF, semnată de Gabriel Cazan
„Sâmbăta și duminica ne antrenam în… Pădurea Trivale. Pitonasem câțiva copaci…”
„Ne-am organizat, ne-am împărțit sarcinile clubului și am început turele în Cheile Dâmbovicioarei. Cheile Dâmboviței, Brusturet, Cheile Crovului. Am învățat ce este o peșteră, ce sunt speleotemele, despre carst, exocarst. Cartea lui Marcian Bleahu, «Relieful Carstic», ne-a fost manualul de bază”, mai precizează Gabriel Gazan.
În 2018 erau 10.000 de peșteri identificate în România. În 2023, 12.000. Niciuna nu poartă numele lui Gabriel Cazan. Nu a vrut. Modest. Deși a descoperit peste 100 de peșteri. Își mai amintește: „Teoria o făceam marțea. Sâmbăta și duminica ne antrenam în… Pădurea Trivale. Pitonasem câțiva copaci și făceam tot felul de exerciții TSA. Ne-am specializat în stilul Rope Walking, pe care câțiva dintre noi îl știu la perfecție. Apoi tot ce învățam la copac puneam în practică pe Turneluțul Brusturetului, în Cheile Dâmbovicioarei. Ne antrenam tot timpul, fie iarnă, fie vară, toamnă. Știam că va veni timpul să intrăm în avene adevărate în care puteam să punem în aplicare tot ce învățasem și exersasem. În 1988, ne-am înscris clubul în FRTSA. A fost cea mai importantă zi din viața clubului”.
În 1989, a descoperit una dintre cele mai frumoase galerii ale unei peșteri din Munții Piatra Craiului, în Peștera Izvoarele din Plai, din Cheile Dâmbovicioarei.
Dar avem timp să discutăm cu Gabriel Cazan? Îi citim cărțile de S.F., știm că a făcut revoluția pe bune, știm că a făcut greva foamei 9 zile pentru salvarea Palatului Culturii, îl găsim la Teatrul Independent, dar știm cine este cu adevărat?
Citește și Gabriel Cazan a lansat romanul polițist ” Vremea plânsului”
0 Comentarii