Centenarul Liceului Pedagogic Câmpulung, 8 oct. 1967. În imagine, marele eminescolog Augustin Z.N. Pop (stânga) și profesorul Demetru Nitzulescu. Dacă ultimul a rămas doar în memoria locală, în schimb, Augustin Z.N. Pop este o autoritate în biografiile lui Mihai Eminescu și Veronica Micle.
După ce a publicat „Contribuții eminesciene”, I-II, București, 1938-1940, urmează o perioadă de tăcere din motive politice. Scapă de pușcărie, dar nu are drept de a profesa, refugiindu-se ca bibliotecar la Academia Română. Rod al acelor ani este volumul „Catalogul corespondenței lui Mihail Kogălniceanu”, din 1960. În 1962 publică un volum monumental, cu o mulțime de inedite, „Contribuții documentare la biografia lui Mihai Eminescu”.
Urmează „Mărturii. Eminescu – Veronica Micle” (1967), „Noi contribuții documentare la biografia lui Mihai Eminescu” (1969, tot volum impozant), „Pe urmele lui Mihai Eminescu…” (1978), „Întregiri documentare la biografia lui Eminescu” (1983) și „Caleidoscop eminescian” (1987).
O perioadă, în anii 1960, trăiește la Pitești, unde ajunge profesor la Institutul Pedagogic de 3 Ani, perioadă în care publică volumul „Din istoria culturii argeșene” (1965), o carte din care s-au „hrănit” foarte mulți, fără a-l cita. Ajunge decan la Institut (1966 -1968) și rector al acestuia (1968-1971). A fost și redactor al revistei ARGEȘ.
Printre discipolii săi, îl menționăm pe profesorul și eminescologul George Ene, fost ofițer superior la S.R.I., care, pe perioada studiilor liceale, a stat în gazdă la Augustin Z.N. Pop.
Citește și Scene din viaţa culturală piteşteană (159)
Citește și Scene din viaţa culturală piteşteană (158)
0 Comentarii