Săptămâna asta începu cu o veste care putea să treaca neobservată. Înghițită de conflictul siriano – turc sau de cel chino – japonez, deocamdată în fașă, dar cine știe… De criza din Grecia și din Spania, luate în discuție chiar în aceste zile. De acuza Rusiei că s-ar instrui, doamne ferește, elemente destabilizatoare în tabere din România. De dezvăluirile despre marile averi ale parlamentarilor, făcute chiar cu armata și cu SRI-ul. Despre amenințarea de posibile atacuri teroriste și asupra noastră. Despre valul de scumpiri și lipsa de medicamente. Despre privatizări dubioase. Despre slobozirea din închisori a mii de pușcăriași. Despre foametea care își arată colții și frigul catastrofal.
Și apoi ne-am obișnuit cu povești țigănești: ba o încăierare, ba o crimă, ba un viol. Presa occidentală de abia așteaptă să se întâmple scandaluri pe care să le amplifice și să le pigmenteze. La ordinea zilei, furtul și cerșetoria. Au trecut și oceanul. Au speriat și Canada…
Țigani! Rromii! Rromii din România! Rromi români! Li se încurcă limba băștinașilor în gură… Și cum nu umblă ei în cap cu istoria, simplifică lucrurile. Toți rromii sunt români. Confuzie pe care o făceau și rușii după ce Antonescu colonizase, în timpul războiului, stepa dinspre Bug cu sălașuri de țigani.
Vestea din dimineața de luni, strecurată printre altele, era că exact la ora aceea, forțele de ordine au pătruns cu forța într-o tabără de rromi de la marginea unui oraș ca să o șteargă de pe fața pamântului. Nu e pentru prima dată. S-a mai întâmplat. Chiar pe la Roma, pe la Madrid, de nu mă înșel, chiar pe la Paris și în alte orașe din Italia, din Spania, din Franța, de unde nu… De unde cei alungați invadează străzile cu valuri de cerșetori și de furători din magazine, de pe stradă, din metrou, din aeroporturi, gări, autogări și parcări. Și mai e de adăugat ideea că le face un bine, scoțându-i din mizerie și din focare de infecție. Ba, mai mult, îi expediază cu avionul pe banii gazdelor, în țara de unde s-au pornit, pe care o obligă să-i primească și să-i ocrotească. Primește-ți, Românie, copiii! Cu brațele deschise! Taie vițelul cel gras pentru fii rătăcitori! Dar ăia care i-au alungat să nu creadă că au scăpat. Deși le-au dat ceva bani ca să poată să înceapă ceva pe vatra lor străbună, se vor trezi cu ei din nou în alte tabere…
Poveste veche. Știre de trecut pe lângă ureche. Dar de data asta, e cu totul altceva. Nici nu vă vine să credeți. Întâmplarea face să fim egalați în rândul celor mai civilizate țări din occident. Forțele de ordine care au intrat în tabără sunt jandarmi și polițiști români. Până la unul. Cu comandanți români. Cu ordine românești. Iar tabăra de cerșetori și hoți se află la marginea unui oraș din România. Am intrat în rândul lumii alese. Avem și noi orașe cu tabere de țigani. Și acesta e doar începutul…
Bine, bine, dar în ce avioane îi îmbarcăm? Câți bani le vârâm în buzunare? În ce țară îi expediem? Aici e diferența cea mare față de proiectele occidentale. Unde să-i expediem? Poate la Timișoara, unde rromii au pus stăpânire pe toate clădirile importante și impozante din oraș? La Sibiu, la Costești, unde au curți regale? La Craiova, unde sunt cunoscute clanuri îmbogățite? Dar tabăra de care vorbim se află chiar în Bănie. La ora când însăilăm aceste rânduri, are loc marea demolare. Sperăm să aflăm ce se va întâmpla cu populația dislocată?
Dar asta nu e totul. Tot la început de săptămână și tot în imitație apuseană, sau poate chineză, s-a introdus sistemul de patrulare. În parcuri, în piețe publice, în locuri de agrement, lista nu a fost definitivată…
Plimbăreții pot fi legitimați. Cei așezați pe bănci, întrebați de sănitate. Grupurile de doi în sus, suspectate. Îndrăgostiții interogați cu ce pot să dovedească dacă e vorba de iubiri adevărate. Bețivii, vagabonzii, boschetarii, copiii străzii, cerșetorii, reținuți, imobilizați (dar nu arestați), încărcați în dube și predați autorităților de specialitate (despre care nu se știe ce vor face cu ei). Numai câinii comunitari nu intră în atenția patrulelor. Ei sunt liberi să cutreiere aleile, să ude copacii, să mârâie, să latre, să se repeadă la pulpele trecătorilor, să le sară la gât sau în spinare (în cel mai rău caz sunt duși în biobaze, unde sunt spălați, deparazitați, dezinfectați, medicamentați, ținuți pe mâncare și căldurică cu cheltuieli, se spune, mai mari decât cele pentru copiii din cămine.
Dar pe oamenii de toate vârstele vânați de prin parcuri, grădini și alte locuri publice, unde îi vor duce? Ce se va întâmpla cu ei? Asta nu ni se mai spune…
Și dacă se vor mai goli și pușcăriile, așa cum au intenția să propună în parlament liderii rromilor Cătălin Voicu și Păun, vor putea să mai facă față patrulele, chiar de ar fi înzestrate cu cai de cavalerie, cu motociclete de concurs, cu avioane și elicoptere de desant?
Deocamdată trebuie să spunem că tot de luni, cap de săptămână, s-a dezlănțuit toamna nebună…
Prof. Marin Ioniță
