Cele două pietre de temelie ale statului au o istorie lungă. Standardele mileniului II erau ca medicina să fie centrată pe spital și educația pe universitate. Primele așezăminte de îngrijiri pentru semenii aflați în suferință au fost, asociate cu anii înființării, următoarele: Spitalul Clinic Colțea – 1704 și Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Grigore Alexandrescu – 1886, ambele din București, Spitalul Sfântul Spiridon din Iași – 1757, Spitalul Universitar din Transilvania Cluj – 1895. În secolul XX, dezvoltarea rețelei naționale a cuprins mai multe astfel de instituții, inclusiv Spitalul Județean Pitești – 1970.
În zilele noastre medicina este centrată pe pacient, iar educația pe student
În zilele noastre, medicina este centrată pe pacient, iar educația pe student. Astfel, inteligența umană multiplă este relaționată distinct cu sistemele de sănătate și învățământ. Vorbim despre mai multe tipuri de inteligență: corporal-kinestezică, logico-matematică, vizual-spațială, verbal-lingvistică, naturalistă, muzicală, interpersonală, intrapersonală și, cel mai recent conceptualizată, spirituală. Corespunzător acestora, facem trimitere la mai multe tipuri de abordare a sănătății și, respectiv, a educației. Așadar, sănătatea este somatică, corespunzătoare inteligenței corporal-kinestezice și mintală, corespunzătoare inteligențelor verbal-lingvistică, logico-matematică și vizual-spațială. Interdependența celor două tipuri de sănătate a fost observată încă din antichitate: Mens sana in corpore sano. Sănătatea emoțională se realizează prin empatie, care trebuie dezvoltată prin compasiunea cu persoanele care ne primesc în universul lor emoțional, cognitiv și motivațional. Atenție însă la empatic fatigue care poate degenera într-o autocompasiune toxică. Sănătatea socială sau interpersonală înseamnă integrare în cadrul familiei, echipei de lucru, societății etc., de exemplu după infarct miocardic acut când vorbim de reinserție socio-profesională.
În scopul de a rezista stresului cotidian ne mai ocupăm și de sănătatea spirituală
Continuăm cu sănătatea vocațională caracterizată prin capacitatea de a-și urma talentul, cea muzicală fiind o formă particulară cu audiții și cântat, cea intrapersonală fiind descrisă ca dezvoltare a personalității cu echilibru interior și status zen, cea naturalistă manifestată prin respectul față de mediul înconjurător și recrearea unui stil de viață ecologic cu alimentație tradițională și mișcare în aer liber. În scopul de a rezista stresului cotidian, ne mai ocupăm și de sănătatea spirituală. Forța integratoare a inteligenței spirituale este dovedită de cercetări efectuate la Universitatea Harvard. Studiile identifică în cortexul uman structuri sensibile la experiențele religioase, concluzionând că există o inteligență superioară ce răspunde nevoilor de sens, semnificație, scop, valoare, ale ființei umane. Simplificând, acești oameni înțeleg din start că orice faptă, bună sau rea, va avea mai devreme sau mai târziu o reacție pe măsură, și nu își complică existența cu conflicte.
În concordanță cu apariția noilor fațete ale stării de sănătate, tot mai multe societăți medicale accentuează importanța stilului de viață și, implicit, tot mai mulți dintre noi suntem dispuși să investim pentru a trăi sănătos. În mod similar, și educația este structurată pe mai multe paliere, în funcție de tipurile de inteligență cărora se adresează: verbal-lingvistică, care include vocabularul, lectura, memorizarea în limba română și în limbi străine, cum sunt latina și cele moderne; logico-matematică și vizual-spațială; corporal-kinestezică, care include educația fizică pentru coordonare și dezvoltare; naturalistă la școala altfel, muzicală la liceele vocaționale, interpersonală la evenimente informale ca Balul Bobocilor; spirituală, la orele de religie.
Educația se diversifică prin multidisciplinaritate
În lumina acestor aspecte, educația se diversifică prin multidisciplinaritate, acoperind practic toată cunoașterea, iar sănătatea progresează prin subspecialități ușor de gestionat de către medici la cel mai înalt nivel, prin intervenții minim invazive ușor de suportat de către pacienți, ca și prin terapii alternative. Spitalele organizează puncte de lucru – point-of-care cât mai aproape de domiciliul pacientului sau trimit personal medical dotat cu aparatură miniaturizată chiar acasă la omul în suferință. În mod similar, universitățile organizează cursuri online – experimentate pentru prima dată în pandemia Covid-19, menajând resursele financiare și de timp ale studenților. Nu în ultimul rând, pentru a facilita cercetarea științifică, se organizează consorții care conțin ambele tipuri de instituții. Comisia Europeană, de pildă, oferă granturi pentru cele mai bune proiecte de cercetare medicală propuse de astfel de consorții multinaționale.
Conf. Dr. Adrian Tase
Citește și Conf. dr. Adrian Tase: „Ne putem bucura cu moderaţie de ciocolată, cafea şi dulciuri”
Citește și Conf. dr. Adrian Tase: Un safari autohton
0 Comentarii