„Fiecare dintre noi își aduce aminte de cele mai importante momente din viața sa. Dacă ar scrie omul cum a învis greul drumului prin viață, cred că ar fi cea mai frumoasă și mai gustată literatură personală. În felul acesta ne-am împărtășit unii altora frumuseți nespuse. Am fi mai bogați și mai apropiați între noi, evadând din egoismul întunecat ce ne cuprinde adesea pe drumul vieții. Așa mi-a venit gândul să încep cu amintirile de demult”, scrie Calinic Argeșeanul în prefața cărții „Toată vremea-și are vreme” (Opera Integrală).
La finalul căreia, autorul publică un fragment al primului volum, în care descrie un moment din viața sa (și nu au fost puține astfel de momente) care se putea transforma într-o tragedie: „Ușor, ușor, am început să cresc. La numai doi anișori, cu o cămășuță până la genunchi, mergeam singur prin grădină, pe ulițe, pe drumuri. Plecam, pur și simplu, de acasă. Adesea, apucam pe cărarea bătătorită, care ducea la fântâna lui Ursu. Aveam atunci, ca și acum, dorința de a mă uita în fântână și de a ajunge la apă. Apa mă fascinează! Vedeam, în oglinda apei, cerul albastru, norii, soarele. Întotdeauna îmi imaginam că apa, cu oglinzile ei albastre, mă va duce într-o lume a fericirii…”
Iar Adrian Alui Gheorghe, scriitorul care a sintetizat cel mai bine volumele apărute sub titulatura „Toată, vremea-și are vreme”, a consemnat: „Opera mea mea este viața mea, ar putea să spună, acum, la împlinirea a 75 de ani (n.n. – era în anul 2019!), Calinic Argeșeanul, omul, monahul, ierarhul, cărturarul. Căci a intrat în lume la Crăcăoanii Neamțului, cu 75 de ani în urmă, cu numele Constantin Argatu, și se regăsește azi, după ce a vânturat colburile țării și ale unei istorii extrem de sinuoase, sub un cu totul alt nume: Calinic Argeșeanul. Unde a dispărut Constantin Argatu? Ce zări l-au ascuns? Viața fiecăruia se transformă într-o poveste spusă de sine și de ceilalți, ne risipim în cuvinte, ne adunăm în fapte. Istoria vieții sale este strâns legată de evoluția Bisericii Ortodoxe Române din perioada comunistă. A luat contact cu istoria când erau scoase icoanele din școli, a intrat în istorie când a pus umărul la repunerea lor în altarele improvizate, simbolice, din școlile de după revoluție.
A trecut prin toate etapele, prin toate convulsiile epocii, a fost sub vremi și peste vremi. A slujit sub patru patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române pe care i-a cunoscut nemijlocit” .
Citește și „Calinic Argeşeanul. Studiu monografic” sau ”Unde a dispărut Constantin Argatu?”
Citește și „Sfântul Neagoe Vodă Basarab”, o monografie de excepţie semnată de Calinic Argeşeanul
0 Comentarii