Pentru că ne aflăm în săptămâna de după Duminica Sfintei Cruci, Săptămâna Sfintei Cruci, cunoscută ca fiind o săptămână a suferinței, să zăbovim puțin asupra capitolului din cartea Catehism filosofic a arhiepiscopului Calinic Argeșeanul, intitulat „Numai suferința ne face oameni”(Miguel de Unamuno). Poetul, filosoful și romancierul Miguel de Unamuno (1864-1936) a devenit foarte cunoscut după apariția, în 1913, a cărții sale „Despre sentimentul tragic al vieții”. În aceasta el susține că întreaga conștiință este o conștiință a morții (suntem dureros de conștienți de lipsa nemuririi noastre), și a suferinței.
„Ceea ce ne face umani este chiar faptul că suferim. La o primă privire, s-ar părea că ideea se aseamănă cu aceea a lui Siddhartha Gautama Buddha, care spunea și el că suferința este o parte implicită a vieții umane. Însă răspunsul lui Unamuno la suferință este unul foarte diferit. Spre deosebire de Buddha, el nu vede suferința ca pe o problemă care trebuie depășită prin practica detașării, ci argumentează că suferința este o parte esențială a ceea ce înseamnă să exiști ca ființă umană, și o experiență vitală… Trebuie să îmbrățișăm suferința! Care este, prin urmare, viziunea etică a lui Unamuno: El afirmă că „este esențial să ne recunoaștem suferința (durerea). Deoarece numai atunci când vom privi în față propria suferință, vom fi capabili să iubim cu adevărat alte ființe care, la rândul lor, suferă”, spune ierarhul argeșean care încheie capitolul citând din părintele Cleopa: „Celebrul Ilie Cleopa, de curând aprobat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de a se bucura de cinstirea ca Sfânt al Neamului Românesc, rostea în fața creștinilor care-l cercetau, cu glas înalt: «Răbdare, Răbdare, Răbdare și iarăși Răbdare! Răbdare în viață, în suferință și în toate încercările acestei vieți, uneori, prea amărâtă!”»
„Aşadar aflăm că suferinţa este cea mai bună lege universală! Ea ne curăţeşte sufletul! Ea ne sfinţeşte şi ne deschide uşile Raiului. Durerea este Cruce şi Crucea este puterea lui Dumnezeu: „Cuvântul Cruce este nebunie pentru cei pierduţi, iar pentru noi, cei care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.” (I Corinteni 1, 18).
Nici nu se putea scrie mai frumos, despre acest capitol fundamental din viaţa omului, durerea, bucurându-ne când ochii ni se opresc pe textul lui Nicolae Iorga: „Durerea taie în suflet brazdele, prin care curge apoi izvorul viu al harului dumnezeiesc!”
În marile suferinţe pe care le îndurăm, cam întotdeauna, suntem singuri în faţa lui Dumnezeu, doar noi şi cu El!
Peste tot, în cultură, în morală, în religie, acesta este înţelesul cel adevărat al suferinţei mântuitoare.”
Citește și Rostirea lui Calinic.„Beneficiul comun, cinstit: pacea între popoarele lumii!”
Citește și Rostirea lui Calinic. Femeia, între întruchiparea Filosofiei şi postura de filosof
0 Comentarii