„Primul volum din „Toată vremea-și are vreme” arată o parte din viața mea, începând de la naștere până la vârsta de 27 de ani. Al doilea volum cuprinde viața de care m-am bucurat și, mai ales, suferințele pe care le-am întâmpinat, descriind întâmplări, oameni și locuri, fără a judeca pe nimeni. Dacă cineva va fi supărat sau risipit întru ispitire, îmi cer iertare dintru început! Cartea „Toată vremea-și are vreme” este dedicată preoților și creștinilor din Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, alături de care am muncit timp de peste trei decenii, înfruntând inerția și furtunile vremii!”, scria Calinic Argeșeanul, în 2018, la momentul apariției volumului doi din „Toată vremea-și are vreme”.
Izgonit de autoritățile comuniste de la Tioltiur, un sat din Cluj, pentru că îndrăznise să construiască o biserică, într-o epocă în care altarele erau condamnate la demolare, tânărul preot Constantin Argatu a primit, ca ascultare, de la Patriarhul Iustinian să meargă la Căldărușani, o mănăstire din Ilfov, pe malul Lacului Căldărușani, acolo unde își îndreptase pașii cu speranță, dar unde „urma să se consume multe drame”, așa după cum mărturisește autorul. Deși locul unde a fost prima dată muzeograf și a organizat colecții valoroase, a fost uns apoi monah, primind numele Calinic, a fost și locul în care a fost nevoit să îndure vicisitudinile vremurilor. „Lucrătorii Securității, cu dosarul meu din Ardeal, venit pe drumurile de ei știute, au început campania de „cumințire”. Îmi spuneau că mă vor îneca în lacul Căldărușani, cu o piatră de gât, ca să mă mănânce peștii, fără să mai poată afla nimeni de mine. Ori că voi fi otrăvit și vor spune că am făcut-o eu, având conștiința încărcată că l-am reclamat pe Veniamin (n.n. – starețul torționat și torționar care îi hărțuise și îndepărtase pe călugării mănăstirii) și, astfel, voi fi îngropat sub gard, în cimitir, ca sinucigaș. Nu m-am mirat nici atunci când mi s-a cerut să fiu percheziționat la chilie și mi s-au scos de după rafturile de cărți un pistol bine împachetat și corespondență cu iz legionar”… „- Vă rog să încetați cu astfel de regii. Știți că n-am pistol și nici corespondență n-am purtat cu nimeni”, le spuneam calm celor care căutau, cu orice preț, să mă intimideze și să mă izgonească din mănăstire…” – își amintește ierarhul patimile suferite.
Tot acesta mai consemnează în unul dintre capitole, în care vorbește despre unul dintre cele mai grele perioade ale vieții: „Cărările vieții m-au dus la Căldărușani, loc frumos, dar plin de mistere, ca apele adânci. Acolo au început să-mi macine viața plină de spaime. De acolo a început efectiv urmărirea mea. Înscrisurile Securității adeveresc din plin acest lucru, după cum ați văzut”. Într-adevăr, în carte sunt publicate mai multe documente, din dosarul de urmărire a preotului Constantin Argatu de către Securitate, note informative ale securiștilor sau informatorilor, reclamații la Ministerul de Interne pentru difuzarea de literatură religioasă sau manifestări ostile orânduirii socialiste ( vezi facsimil). Toate aceste documente s-au aflat în dosarul CNSAS care l-a catalogat, în 2007, că ar fi făcut poliție politică, dar „După cum era și normal, instituțiile de judecată românească au dat verdictul cel adevărat, respingând contestația CNSAS, ca nefiind fondată, decizia rămânând definitivă”. Și iată concluzia lui Calinic, spre aducere aminte celor care poate au uitat sau nu au știut niciodată: „Sistemul a distrus vieți omenești. România este martiră în veac. Milioanele de dosare întocmite de Securitate ne arată, în mod evident, că românii nu doriseră sistemul politic impus din afară. Altcum, ce rost mai aveau dosarele de intimidare?”…
0 Comentarii