„Calinic Argeșeanul. Studiu monografic”, apărut la Editura Doxologia sub semnătura scriitorului Adrian Alui Gheorghe, în 2019, este un volum de 282 de pagini care are ca bază documentară cele cinci volume apărute până acum din memoriile-spovedanie „Toată vremea-și are vreme” (ajunse la anul 1996), dar și alte surse (s-au cunoscut când părintele Calinic împlinea 70 de ani). Scrisă cu talent, cartea se citește pe nerăsuflate, mai ales că viața lui Î.P.S. Calinic este cu adevărat un subiect de roman.
Cum a arătat revoluția de la Curtea de Argeș? Mărturiile episcopului Calinic vorbesc despre conjunctura în care s-a derulat evenimentul care avea să ne marcheze istoria: „Chesarie Gheorghescu, starețul Mănăstirii Curtea de Argeș, plin de euforia revoluționară, a venit spre seară la Palatul Episcopal. Era gătit ca pentru slujbă și mi-a cerut inventarul și cheile că, dragă, Doamne, ar veni armata să mă aresteze. Avea și el, poate, liniile lui prin care comunica și știa dinainte mersul revoluției argeșene. Pe la miezul nopții am primit un telefon de la Primăria orașului. O cucoană ne soma să tragem clopotele mănăstirii pentru a scoate lumea în stradă. Doar era revoluție! Mi-am adus aminte de Caragiale. Se potrivea de minune. Când un călugăr s-a urcat la clopote, l-am tras jos pe scări. Panica nu avea rost.
N-am văzut niciun fel de revoluție la Argeș. Poate că voiau sa aducă lume la mănăstire ca să scoată afară pe arhiereul Calinic Argeșeanul. Aceasta era strategia din afară, pentru că, pe dinlăuntru, eram sfătuit să-mi fac un mic bagaj de drum și să părăsesc mănăstirea pe ușa din dos. Nu mai spun că, la unul din colțurile palatului, eram pândit de un ins, care știa de mai înainte planul epurării arhiereului venetic. La poarta, pe care eram sfătuit să ies de unul singur, erau înșiruiți revoluționari cu pari. Așteptau să-l zdrobească pe teroristul care ieșea ca un fur pe ușa din dos. Când eram aproape să mușc din nadă, preotul Ioan Dudaș a strigat de au zăngănit ferestrele: – Nu părăsiți palatul! Știa el ceea ce eu n-aveam de unde să știu”… Mai spune episcopul Calinic: „Se crease o stare alarmantă, dramatică și fără posibilitate de a mă apăra, mai ales că zvoniștii lansau tot felul de năstrușnicii la adresa mea. Imaginația unora ajunsese până acolo, încât m-au acuzat că pusesem armament, tuburi, obuze și alte puști în subsolul Palatului Episcopal, precum și pe sub dușumelele celor trei biserici de lemn din parcul Mănăstirii Curtea de Argeș.
Când am auzit și că pe acoperișul Catedralei lui Neagoe Vodă Basarab ar fi teroriști, pitiți după turle, am făcut apel la cadrele armatei din Curtea de Argeș. Am adresat două scrisori Comandantului Toma Avrămuță, în care am vorbit despre starea dramatică. Le-a păstrat și se poate vedea cum au stat lucrurile. Doream să evit o nenorocire de proporții. Oricând se puteau pune tunurile pe turlele bisericii. Poate că așa era dorința unora cu mințile înfierbântate. Dacă tot am văzut că persoana lui Calinic era pricină de scandal, am chemat pe comandantul unității militare din Curtea de Argeș, Toma Avrămuță. A venit imediat însoțit de Ion Pătrunjel, în curtea mănăstirii. I-am spus lui Toma Avrămuță – Luați-mă, duceți-mă în arest și dați de știre că l-ați închis pe Calinic ca să nu se mai înspăimânte nimeni că așa-zisul terorist este în libertate…”
0 Comentarii