Revizor şcolar în Argeş, I.L. Caragiale scrie drama „Năpasta“, inspirat de frumuseţea desăvârşită a unei hangiţe din Tigveni. Ion Luca Caragiale a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist român de origine greacă. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români.
Cârciuma din Argeş care l-a inspirat pe Caragiale să scrie „Năpasta” a aparţinut familiei Brătienilor
Caragiale a fost ales membru al Academiei Române post-mortem. S-a născut în ziua de 1 februarie 1852, în satul Haimanale, care-i poartă astăzi numele, fiind primul născut al lui Luca Caragiale și al Ecaterinei.
Probabil că sunt foarte puţini cei care ştiu că marele dramaturg Ion Luca Caragiale a fost, în perioada 1 octombrie 1881 şi 31 octombrie 1882, revizor şcolar, mai întâi în judeţele Neamţ şi Suceava, apoi în Argeş şi Vâlcea. Deplasările lungi şi grele prin satele din Vâlcea şi Argeş se făceau pe cheltuiala proprie, lucru care l-a revoltat pe Caragiale şi l-a determinat să părăsească revizoratul. A rămas cu gustul amar că instituţia şcolară nu-şi poate îndeplini menirea într-o lume în care „pretindem de la dascăl nici mai mult nici mai puţin decât să facă dintr-un boboc de scaiete un trandafir de lună, o privighetoare dintr-un pui de vrabie şi dintr-un căţelandru de vulpe un prepelicar de soi”.
„Năpasta”, una dintre cele mai cunoscute piese de teatru ale lui Ion Luca Caragiale, a fost inspirată de o călătorie făcută de marele dramaturg cu prietenul său Ion Suchianu în comuna argeşeană Tigveni. Ajunşi la cârciuma din sat, cei doi au fost vrăjiţi de frumuseţea fetei care servea la masă. În comunitatea de rudari de la Momaia-Tigveni, pe plaiul dealului Momaia, era un han vestit, unde hangiţa Ana Momaianca îşi făcea vânzările ciobanilor care coborau spre baltă la iernat şi tuturor călătorilor care traversau acest deal spre Curtea de Argeş. Interesant este şi faptul că respectivul han a aparţinut familiei Brătienilor.
Singura dramă scrisă de Caragiale şi prima piesă românească jucată într-o limbă străină
Şerban Cioculescu menţionează, în lucrarea „Viaţa lui Caragiale”, geneza piesei „Năpasta”, aşa cum a rămas ea relatată de către Ion Suchianu, prietenul lui Caragiale din acea perioadă. Conform spuselor lui Suchianu, acţiunea dramei „Năpasta” a fost inspirată dintr-o călătorie a celor doi în localitatea Tigveni de pe Topolog, unde, la cârciuma din sat, servea o fată de o frumuseţe desăvârşită.
Venind de la Râmnicu-Vâlcea spre Curtea de Argeş, cei doi s-au oprit la o cârciumă-han de pe malul Topologului, la intrarea în satul Tigveni.
„Aici am fost serviţi de o fată de o frumuseţe aşa de desăvârşită, că nu ne puteam lua ochii de la dânsa; era cât p-aci să ne încurcăm acolo, dacă nu venea vizitiul să ne spuie că trebuie să ne grăbim ca să ajungem pe lumină la Curtea de Argeş, căci noaptea nu-s tocmai sigure drumurile pe aici”, spune Caragiale.
La ieşirea din cârciumă, Caragiale se adresează unor flăcăi din sat, care aşteptau să intre şi ei în cârciumă: „Măi, da’ frumoasă fată aveţi voi la cârciuma voastră!”, iar unul dintre flăcăi i-a răspuns că pentru fata aceea o să se facă moarte de om.
Continuându-şi drumul peste dealul Momaia, în imaginaţia lui Caragiale se ţese intriga unei drame psihologice: „Năpasta”, mai relatează în cartea dedicată lui Caragiale criticul Şerban Cioculescu.
„Năpasta” este ultima piesă de teatru a dramaturgului Ion Luca Caragiale, apărută în 1890. Premiera acestei piese avea să determine o creştere a adversităţii faţă de opera marelui dramaturg. Este singura dramă scrisă de acesta şi probabil prima piesă românească jucată într-o limbă străină.
Caragiale a candidat de mai multe ori pentru un post de deputat de Piteşti
Fără să fie originar din Argeş, marele dramaturg Ion Luca Caragiale şi-a petrecut o mare parte din viaţă pe meleagurile noastre, lucru mai puţin cunoscut în ziua de azi. Nu numai activitatea sa de bază, cea de revizor şcolar, l-a legat de judeţul nostru, dar şi cea artistică, prin realizarea dramei „Năpasta”. De asemenea, şi cariera politică e legată de Argeş. Ion Luca Caragiale a candidat de mai multe ori pentru un post de deputat de Piteşti pe listele Partidului Conservator, condus de Take Ionescu. Iată câteva fragmente din cuvântarea lui Ion Luca Caragiale la Piteşti, pe 11 mai 1908, din campania electorală pentru un post de deputat pe lista Partidului Conservator Democrat: „Domnilor şi doamnelor, din câte persoane sunt aici, fără exagerare, jumătate cel puţin sunt membri ai Partidului Conservator de cât sunt alegători… Aici sunt conservatori, afară de doamne, care până acum nu au dreptul să fie nici conservatoare, nici liberale. Să sperăm însă că, cu vremea, poate, şi d-lor să ia parte la afacerile publice şi, dacă discuţiunea va fi mult mai luminată în Parlament, dar şi judecata va fi cu mai multă inimă adusă în dezbaterea publică…
Carevasăzică, d-voastră, domnilor conservatori veniţi aici, dacă m’aş adresa şi v’aş spune: «Tâlharilor! Şnapanilor! Hoţilor! Chilipirgiilor! Oameni cari nu aveţi altă socoteală decât numai să furaţi din banul public şi să vă chivernisiţi pentru interesele voastre particulare!», ce aţi zice? Aţi zice: «Omul, din cauza căldurii acesteia, a înnebunit!» Căci, în adevăr, că nu e glumă… Ei bine, domnilor, de două luni şi jumătate au început să ne numească aşa pe noi toţi, pe Partidul Conservator, pe partidul lui Lascăr Catargiu. De vreo două luni au început, încet-încet, să ne numească şarlatani, coţcari, până când după împrejurarea nenorocită de la Craiova, acum suntem în adevăr briganzi, bandiţi, încât ţara este puşcăria şi oamenii cinstiţi au rămas la clubul lui Vanicu! La clubul lui Vanicu e moralitate, la clubul lui Vanicu e patriotism, naţionalism şi toate ismurile, iar noi suntem nişte ticăloşi, încât, în adevăr, M.S. Regele trebuie să fie disperat, trebuie să-şi zică: nu mai merge cu ţara aşa; pot eu să fac două ministere din colivia lui Vanicu, dar n’o să mai am ţară! Eu rog pe Dumnezeu ca instinctul meu nu de a prevede, dar de a presimţi, să nu se desmintă prin împrejurări de ordine brutală; să dea Dumnezeu să trăiască Take Ionescu; acest om va fi un al doilea Ion Brătianu, în sensul modern al cuvântului…”.
