# Tărgile de la morgă zac pe culoar într-o baltă de sânge, iar tunelul prin care se transportă mâncarea bolnavilor stă să se prăbușească
Săptămâna trecută, am făcut un tur al Spitalului Judeţean Argeş, sub acoperire, pentru a descoperi cu proprii noştri ochi condiţiile de care beneficiază bolnavii ce trec pragul unităţii sanitare nr. 1 din județ. Mizeria, haosul şi dezinteresul pentru tot ceea ce înseamnă ordine şi disciplină sunt la ele acasă. La morgă am descoperit cu stupefacţie pe coridoare inclusiv bălţi de sânge ale defuncţilor autopsiaţi. Vorbim, practic, de un focar de infecţie. Și nu doar pentru bolnavii care sunt trataţi aici, ba chiar şi pentru medicii care îşi desfăşoară activitatea în spital.
Am început plimbarea noastră prin Spitalul Judeţean de la morgă. Din locul unde sunt autopsiate cadavrele pacienţilor decedaţi. Secţia cu pricina nu doar că arată dezastruos, ci reprezintă un adevărat focar de infecţie pentru angajaţii care lucrează acolo. Am pătruns pe intrarea din dos, printr-o uşă de lemn mâncată de timp şi de acarieni, ce abia se mai ţine să nu zboare din balamale. Imediat cum pui piciorul pe culoarul îngust, cu pereţi murdari şi scorojiţi, te şochează mizeria de pe podele. Praf, laolaltă cu sânge şi bucăţi desprinse din tencuială te fac să crezi că acele coridoare nu au mai fost măturate şi spălate cu mopul de secole. Şi asta nu e tot! Pe un culoar am descoperit mai multe tărgi aliniate lângă perete, unele dintre ele având husele rupte. Una dintre aceste tărgi zăcea într-o baltă de sânge proaspăt, scurs probabil de la unul din morţii autopsiaţi de curând. O imagine care îţi întoarce stomacul pe dos, nu alta!
Mâncarea bolnavilor, transportată din blocul alimentar în spital printr-un tunel horror
Dar să vă povestim şi despre condiţiile în care ajunge mâncarea preparată în spital la pacienţi. Hrana servită bolnavilor este gătită în blocul alimentar, micuţa construcţie aflată în vecinătatea parcării din faţa Unităţii de Primiri Urgenţe. De fapt, nimeni nu şi-ar putea închipui că respectiva clădire, care e construită pe jumătate în pământ, are destinaţia de bucătărie şi că acolo se prepară mâncarea tuturor bolnavilor internaţi în spital. Ei bine, de la blocul alimentar, mâncarea este transportată către bucătăria fiecărei secţii din spital printr-un tunel, lung de circa 200 de metri şi lat de vreo doi metri, aflat chiar sub parcarea din faţa UPU. Acesta face legătura între blocul alimentar şi subsolul Judeţeanului, de unde se poate urca mai sus, către secţii, doar cu liftul. Am străbătut şi noi acel culoar pe unde trec şi ţevile reţelelor de utilităţi. Aerul este contaminat de mirosul puternic de igrasie, iar tavanul, cu zugrăveala scorojită din loc în loc, îţi lasă impresia că stă să se prăbuşească peste tine. Lumina este slabă, din cauza neoanelor insuficiente, noroc însă cu faianţa de culoare albă care o împrăştie şi mai mult. În afară de faptul că parcă ar fi desprins din filmele horror, despre culoarul respectiv circulă printre angajaţii spitalului şi poveşti cu şobolani şi şoareci care ar tranzita acele locuri. Se pare că până şi medicilor de gardă le e frică să treacă pe acolo, atunci când merg să verifice mâncarea servită pacienţilor.
Noptiere rupte în saloane şi tărgi uzate învelite în folie
În itinerariul nostru prin spital am ajuns şi la ultimul etaj, etajul opt, unde se află secţiile Endocrinologie şi Medicală II. Încă de la intrarea în secţia Medicală II, te şochează bătaia de joc la adresa bolnavilor şi vizitatorilor acestora, care sunt nevoiţi să aştepte pe scaune ale căror huse sunt uzate şi găurite.
E ora cinci. În bucătăria secţiei, unde e distribuită mâncarea adusă din blocul alimentar, deşi masa s-a servit de câteva ore bune, infirmierele nu au fost preocupate să lase curăţenie în urma lor. În chiuvetă zace un maldăr de vase nespălate din care au mâncat bolnavii. Pe blatul chiuvetei se odihneşte o cârpă murdară, cu care pesemne e curăţată vesela. Semn că la Medicală II nu s-a auzit de invenţia bureţilor de vase, cu mult mai igienici, dar ce-i drept, şi mai costisitori decât o simplă cârpă tăiată din cine ştie ce pijama sau cearşaf din dotarea secţiei trimise spre casare.
Mai trebuie spus că şi dotările saloanelor în care sunt internaţi pacienţii lasă mult de dorit. Spre exemplu, într-una din încăperi am descoperit o noptieră a cărui sertar era efectiv rupt şi un frigider care nu mai fusese spălat şi curăţat de ceva vreme. Frigider despre care am aflat că era donat secţiei chiar de către un medic, pentru că salonul respectiv nu fusese dotat cu astfel de aparatură.
Ieşind pe culoarul principal al secţiei am zărit, într-un colţ, mai multe tărgi. Una dintre acestea avea husa uzată şi găurită. O alta era îmbrăcată complet în folie alimentară, astfel că numai cadrul metalic şi roţile se mai distingeau. O metodă ingenioasă de a ascunde gradul de uzură al echipamentelor medicale…
În WC-ul personalului medical, apa se trage cu o sârmă
Cât despre toaletele pe care le folosesc bolnavii, acestea sunt sub orice critică. Uşile sunt efectiv rupte, nu au clanţe şi nici încuietori. Gresia şi faianţa sunt sparte pe alocuri, iar jegul acoperă totul, de la tocul uşii, până la calorifer, chiuvete sau WC-urile fără colac. Nici personalul medical nu are parte de condiţii mai bune în ceea ce priveşte satisfacerea necesităţilor fiziologice. În toaleta doctorilor şi asistentelor, lumina lipseşte cu desăvârşire. Nu a mai fost montat un bec de foarte mult timp. Vasul de toaletă nu are capac, rezervorul este spart, iar apa din rezervor este acţionată cu ajutorul… unei sârme.
Curtea interioară a spitalului, în paragină
După incursiunea la ultimul etaj al spitalului, am revenit la parter. Mai exact, la secţia Radiologie. Acolo unde coridoarele au un aspect inestetic, vopseaua de pe pereţi fiind zgâriată şi scorojită, ba chiar căzută pe anumite porţiuni. De pe coridoarele cu pricina se poate observa şi curtea interioară a spitalului, la fel de neîngrijită ca tot restul clădirii. Printre dalele de piatră au crescut muşchi şi iarbă. Mai multe cabluri sunt căzute la pământ, dar nimeni nu s-a obosit să le ridice. O fereastră de la etajul doi al clădirii a fost zidită cu bucăţi mari de piatră, care au rămas însă aşa, fără să fie acoperite cu mortar şi finisate. Cât despre pervazurile geamurilor de la etajele superioare, acestea au devenit cuiburi pentru porumbei, fiind tixite cu excrementele păsărilor.
Material realizat de Iustina Harco-Burcea
0 Comentarii