Regizorul Matei Varodi, director al Teatrului „Alexandru Davila” din Piteşti: „Prefer să fiu profesionist, meşter, să dau direcţia artistică, să caut soluţii şi să ajung în sufletul spectatorului prin emoţie artistică” (I)

# Convorbiri neconvenţionale

# Cioloş şi Varodi…  tehnocraţi. Cu provizorate care pot fi scurtate sau prelungite. Conducători neţâşniţi din partide. Interimari… Cum vă simţiţi în această situaţie?
– Prefer să fiu profesionist, meşter, să dau direcţia artistică, să caut soluţii şi să ajung în sufletul spectatorului prin emoţie artistică. Sigur că folosesc un bagaj de cunoştinţe „tehnice”, dar acestea mă ajută să explorez şi, deşi lucrez pe scândura scenei de patruzeci de ani, simt că încă mai am de descoperit, de învăţat… Cam asta ar fi deosebirea dintre un tehnocrat şi un artist! Despre interimat numai de bine, e o etapă pe care o voi parcurge cu seriozitate şi respect pentru colegii mei şi faţă de cei care mi-au acordat încrederea lor.
# Nu aţi căzut din cer şi nici nu aţi ieşit de dedesubt. Cum aţi ajuns aici? Pe unde aţi rătăcit înainte? Când aţi poposit în acest teatru? Ce vânt v-a adus? Aţi avut de ales? Aţi fost impus de împrejurare? Aţi acceptat cu gândul la plecare? Staţi cu bagajele făcute? Cu locuinţa într-o cabină de teatru? Sau aţi spus, precum domnitorul Carol: „Punând piciorul pe pământ piteştean, devin piteştean!” Aţi devenit? Pe jumătate? Cât la sută?
– Am venit în Piteşti după aproape şaisprezece ani de căutări şi peregrinări artistice, încununate de aplauze şi premii dintre care cele mai dragi îmi sunt cele de la Festivalul Regizorilor din teatrele Dramatice în două ediţii consecutive şi de la Festivalul Restituirilor Dramaturgice, acum aproape un sfert de secol – asta e – atras de ideea unui teatru al marelui repertoriu, era prin ‚92 şi eliberaţi de constrângerile ideologice, visam frumos! Am montat Cehov, Holberg, Ibsen, Saroyan, Shaw, împreună cu minunaţii mei colegi Ileana Zărnescu, Luminiţa Borta, Andreea Raicu, Wilhemina Câta, Sorin Zavulovici, Cristian Tutză, Jean Roxin, Petrică Dumitrescu, Miki Drăgan, Dan Ivănesei, Petrişor Stan, Doina Stan, Vasile Pieca,  iar ca scenografi Mugur Pascu si Mihaela Dinu-Piţigoi, doamne, ce echipă eram!!! Lor  li s-au adăugat  în  timp cu energie  şi  farmec  Lia  Deaconu, Cornelia Niculescu, Daniela Butuşină, Tudoriţa Popescu-Mateescu,  cu luciditate şi rigoare regretatul Florin Dumitru, Gabriel Gheorghe, Adrian Duţă,  Ana  Mirela Popescu, Cristina  Caragea. Ultimul „val” de  actori având „comandant  histrionic” pe  Cătălin Mirea şi aghiotanți pe Robert Tudor şi Andrei Dan a fost talonat de ingenuele Ioana  Podăreanu şi Ramona Olteanu. Am avut și noi colegi regizori dintre care doar Bogdan Cioabă  a confirmat și două tinere scenografe colege de an și de profesor, Cristina Ciucu și Miruna Varodi,  care ne creează „universul scenei” din culoare și costum. Eu  aveam deja o experienţă pe  care am împărtăşit-o cu bucurie alături  de ei. Nu am de gând să plec, dar am în permanență bagajele făcute să nu ratez trenul…  Și totuși am mai avut un motiv de suflet, mama e născută în Ştefăneşti, aşa că sunt pe jumătate piteştean, înainte de a „pune piciorul pe pământ piteştean”…
Prof. Marin Ioniţă