Dacă tu ai dispărea
Într-o noapte oarecare,
Dulcea mea, amara mea,
Aş pleca nebun pe mare.
Cu un sac întreg de lut
Şi-o spinare de nuiele,
Să te fac de la-nceput
Cu puterea mîinii mele.
Lucru lung şi monoton
Să te înviez, femeie,
Eu, bolnav Pygmalion,
Hai şi umblă, Galatee !
Dacă tu ai dispărea,
Fi-ţi-ar moartea numai viaţă
Dulcea mea, amara mea,
Aş pleca în ţări de gheaţă.
Să te fac din ţurţuri reci,
Să te-mbrac în promoroacă
Şi apoi să poţi să pleci
Orişiunde o să-ţi placă…
De-ai cădea, într-adevăr,
În momentul marii frîngeri,
Aş veni la tine-n cer
Să te recompun din îngeri.
Şi pe urmă aş pleca,
Umilit şi iluzoriu,
Unde este casa mea,
O mansardă-n purgatoriu.
Dacă tu ai dispărea
Şi din rîsu-mi şi din plînsu-mi,
Te-aş găsi în sinea mea,
Te-aş zidi din mine însumi!
Adrian Păunescu
Citește și Concert simfonic de Paște, la Filarmonica Pitești. Solist e un tânăr de la Liceul „Dinu Lipatti”
Citește și Răgaz pentru suflet (8). Mama sapă-n grădină
0 Comentarii