De-atâtea nopți aud plouând,
Aud materia plângând..
Sunt singur, și mă duce un gând
Spre locuințele lacustre.
Și parcă dorm pe scânduri ude,
În spate mă izbește-un val –
Tresar prin somn și mi se pare
Că n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se întinde,
Pe-același vremuri mă găsesc..
Și simt cum de atâta ploaie
Pilonii grei se prăbușesc.
De-atâtea nopți aud plouând,
Tot tresărind, tot așteptând..
Sunt singur, și mă duce-un gând
Spre locuințele lacustre.
George Bacovia (1906, la 25 de ani)
Citește și Cele mai mari hituri din toate timpurile, reinterpretate la Filarmonica Pitești
Citește și Copiii vor cânta pricesne în mai multe biserici din Argeș, de Paște
0 Comentarii