Cunoscutul pedagog, publicist, memorialist Ion M. Dinu, născut în localitatea Saru, Valea Mare, Dâmboviţa, la 8 august 1920, devine argeşean notoriu la 1 septembrie 1955, iar trecerea spre Lumea umbrelor este datată Piteşti, 19 ianuarie 2009. Aşadar, timp de peste cinci decenii, a înnobilat, prin activităţi plurivalente, sensurile existenţialiste proprii mediilor formative autohtone. Dimensiunile sale intelectuale au purtat matricea şcolilor normale interbelice (1919-1939), instituţii menite să armonizeze transmiterea cunoştinţelor ştiinţifice şi cerinţelor educaţionale în toate teritoriile româneşti unificate naţional (1918).
Filolog prin vocație
În asemenea context, un rol deosebit a revenit Şcolii Normale din Bucureşti, aparţinând Societăţii pentru Învăţătura Poporului Român, unde adolescentul de atunci Ion M. Ion, catalogat, ulterior, Dinu M. Ion, era primit elev solvent (1933-1941). Deprinderi acumulate la Şcoala Normală din Bucureşti îl vor călăuzi pe Ion M. Dinu: rigoarea, corectitudinea, pasiunea pentru lectură şi îndeletniciri uzuale, explorarea caligrafierilor narative, implicare cetăţenească, receptarea idealurilor exprimate de elevi sau colaboratori. Promovarea examenelor finale în unitatea şcolară amintită (1941) deschidea mai multe perspective, selectate, pragmatic, în condiţiile executării stagiului militar şi altor preocupări, cazone sau civile, pe timpul ultimului Război Mondial (1941-1945). Susţine, apoi, diferenţele convertirii Certificatului de normalist în Diploma liceală de bacalaureat, la Şcoala din Găeşti (Dâmboviţa). Noul atestat i-a dat posibilitatea frecventării studiilor superioare: învăţătorul Ion M. Dinu este admis student ordinar la două facultăţi din Capitală, respectiv Filologie şi Filosofie (1945-1948). Colocvial ori tipografic, a citat, cu deosebită consideraţie, numele şi prestaţiile docenţilor audiaţi în semestrele studenţiei: George Călinescu (1899-1965), Ştefan Ciobanu (1883-1950); Mircea Florian (1888-1960); Constantin C. Giurescu (1901-1977); Alexandru Rosetti (1895-1990); Tudor Vianu (1897-1964). După obţinerea licenţelor, optează pentru Filologie modernă, domeniu antamat, iniţial, prin lucrarea Examenului de stat: „Influenţa franceză asupra poetului român Vasile Alecsandri”. Pasional, Ion M. Dinu era, aşadar, profesor (Limba şi literatura română), calitate regăsită la şcoli medii sau licee din Pucioasa (1949-1955) şi Piteşti (1955-1984), în reşedinţa Argeşului fiind, permanent, titularul actualului Colegiu „Ion C. Brătianu” (1957-1984). De-a lungul acestor etape, a elaborat numeroase volume, articole, referate, cronici, portrete literare, comunicări, recenzii, note de călătorie, pagini memoriale.
Director de liceu și inspector școlar
Datorită rezultatelor evidente obţinute la catedră şi în prestaţiile obşteşti, Ion M. Dinu a fost selectat pentru anumite funcţii de conducere: inspector, Secţia Regională de Învăţământ şi Cultură Argeş (1955-1957); inspector, Secţia Orăşenească de Învăţământ şi Cultură Piteşti (1957-1959); director, Şcoala Medie Mixtă Nr. 3/Liceul „Alexandru Odobescu”/Liceul de Electrotehnică şi Fizică/ Liceul de Matematică şi Fizică Nr. 1 Piteşti (1962-1968; 1969-1974; director adjunct, 1974-1975); inspector general, Inspectoratul Şcolar al Judeţului Argeş (1968-1969). Enumerarea degajă concluzia atribuirii acestor responsabilităţi, totalizând aproape două decenii, ca expresie a registrului calităţilor sale indubitabile. Din 1968 deveneam titular al Liceului „Alexandru Odobescu” Piteşti, condus, vreme îndelungată, de profesorul Ion M. Dinu. Câteva enunţuri prezintă anumite particularizări. Aşa, de exemplu, organizarea Centrului Universitar Piteşti (1962), sporirea indicilor demografiei urbane (1966-1980), creşterea numărului elevilor, prin introducerea clasei I primare, experimental, de la şase ani (1967-1968), prelungirea cursurilor liceale, 12 clase la zi (1968-1969), au determinat transferarea instituţiei gestionate de Ion M. Dinu, succesiv, în patru locaţii (1962-1974): şcolile gimnaziale 9 (Nord), 11 (Craiovei), 2 (Exerciţiu), Complexul Odobescu (Războieni). Asemenea transbordare a rămas proverbială! Reorganizarea, de fiecare dată, a sistemului funcţional, parcurgerea materiei conform programei analitice, obţinerea succeselor scontate la învăţătură au impus, se înţelege, adoptarea deciziilor productive, multiplicarea propriului efort fizic şi intelectual, catalizarea echipei formate din cadre didactice, personal auxiliar, părinţi, elevi. Directorul Ion M. Dinu a depăşit impedimentele tranzitorii, fiind eficient, energic, victorios! Pe timpul cât Ion M. Dinu a exercitat funcţia de inspector şcolar general (1968-1969), evidenţiem, istoriografic, includerea sa oficială în protocolul vizitei la Piteşti (17 mai 1968) a preşedintelui din Hexagon Charles de Gaulle.
Doctorat cu Zoe Dumitrescu-Bușulenga
Interesat permanent de perfecţionare şi cunoaşterea noutăţilor domeniului asumat profesional, Ion M. Dinu a urcat toate treptele didactice, gradul I fiindu-i acordat în urma inspecţiei reprezentanţilor forului central de resort (22 mai 1965). Următorul reper devine obţinerea titlului doctoral (Literatură română). Promovează examenul admiterii şi primeşte acceptul comisiei Facultăţii de Litere Bucureşti (1972), formată din universitarii Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Dumitru Micu, Vera Călin. Subiectul tezei a fost inedit: „Viaţa şi activitatea literară a scriitorului Nicolae I. Apostolescu, primul comparatist român”. La 19 mai 1976, comisia, aprobată ministerial, din care au făcut parte academicienii Ion Coteanu (preşedinte), Zoe Dumitrescu-Buşulenga (îndrumător) şi profesorii universitari Dan Simonescu, Dimitrie Păcurariu, Augustin Z.N. Pop, conferea, la Facultatea de Litere Bucureşti, titlul doctoral pentru Ion M. Dinu (Literatură română). Succesul individualizat, solitar în peisajul liceal din Argeş-Muscel, era consolidat datorită redimensionării portofoliului publicistic, formând, împreună cu volumele anterioare, un amplu suport bibliografic. Listăm: „Nicolae I. Apostolescu. Omul şi opera” (1983); „Studii şi portrete literare” (1983); „Figuri de dascăli argeşeni”, I (1991); II (2001); „Romulus Dianu. Jurnal intim din timpul detenţiei comuniste” (1999); „Restituiri. Popas de cultură şi lumină” (2001); „Oameni de seamă ai Argeşului de ieri şi de astăzi”, I (2004), II (2006); „Paşi prin memorie” (2005). Consultanţi ştiinţifici, profesorii Constantin Fulgeanu (1933-2005), Ion Băcanu (1930-2011). Marea majoritate a tomurilor, consacrate, monografic, aşezărilor urbane sau rurale din spaţiul nostru geografic, folosesc idei ale autorului formulate antum, ceea ce reprezintă, peren, un binemeritat omagiu adus profesorului dr. Ion M. Dinu.
Sursa: Petre Popa, „Portrete postume pentru prieteni”
