Profesorul universitar și scriitorul Constantin Papastate s-a născut la 26 februarie 1907 la Pitești și a decedat la 21 august 1992, la Craiova. Piteșteanul a urmat cursurile liceale la „IC Brătianu” din localitate după care va urma studii cu profil umanist, fiind licenţiat al Facultăţii de Litere şi Filozofie, Secţia franceză, a Universităţii din Bucureşti. Timp de un an, între 1930 şi 1931, studiază literele la Dijon, pentru ca în anul 1946 să treacă doctoratul în litere şi filosofie cu o teză despre Leconte de Lisle.
Demersul de istoric literar îi aduce Premiul Academiei pe anul 1948
De altfel, îşi va câştiga existenţa din fructificarea pregătirii sale, făcând carieră didactică la Craiova. Păşeşte în viaţa literară la vârsta adolescenţei, în Foaia tinerimii, continuând să colaboreze la „Falanga”, „Ritmul vremii”, „Universul literar”, „Familia”, „Viaţa românească”, „Ramuri”, „Steaua”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Manuscriptum” etc. Debutul editorial se produce mult mai târziu, în 1944, cu volumul de versuri „Trepte”. Activitatea lui Constantin Papastate se concretizează prin creaţii lirice şi studii monografice. În ordine cronologică, amintim volumele de versuri: „Anotimpuri” (1946), şi „Crucea împuşcaţilor. 1907” (1982) şi monografiile: „Vasile Alecsandri şi Elena Negri” (1947), „Traian Demetrescu” (1967) şi „Elena Farago” (1975). Demersul de istoric literar îi aduce Premiul Academiei pe anul 1948. Poezia lui Papastate se resimte de experienţa simbolistă. Lumea copilăriei, trecutul, amintirea – teme recurente în operaţia de excavare arheologică a eului liric – prind corp prin evocarea, similipilatiană, a toamnelor, viei, gutuiului, a bunicilor, ca şi a universului formativ livresc (Hans Christian Andersen, Fraţii Grimm, Walter Scott, romanticii francezi). Evocarea, mizând mai mult pe muzicalitate decât pe imaginea vizuală, e mai pregnantă în rememorarea anotimpurilor, percepute în tradiţia vergiliană a lui Vasile Alecsandri, însă într-o expresie la nivelul poeticii parnasian-simboliste.
A fost student al lui Mihail Dragomirescu şi D. Caracostea
În Crucea împuşcaţilor. 1907 (1982), versul de factură populară coexistă cu rezonanţe din Tudor Arghezi şi Aron Cotruş. Studiile istoricului literar Papastate nu sunt străine de înclinaţiile poetului. Atras de comparatism, este preocupat, în texte rămase în reviste de profil academic, de influenţa lui Lucreţiu asupra literaturii franceze, de tematizarea naturii în acelaşi spaţiu literar ori de poezia lui Emile Verhaeren. Şi cercetările sale pe teren românesc mărturisesc afinitatea pentru o anume vârstă a lirismului. Monografia Traian Demetrescu (1967) – conservând în demersul şi limbajul interpretativ reziduri sociologiste şi fiind concepută în chip tradiţional (viaţa, apoi opera, discutată pe genuri) – se remarcă prin informaţia documentară, interpretarea păstrându-se de regulă în respectul opiniilor consacrate şi cantonându-se la un nivel descriptiv şi didactic. Nu sensibil diferit se procedează în monografia Elena Farago (1975), unde însă comentariul beneficiază şi de mărturisirile poetei, de „lungi şi emoţionante convorbiri”, ce aduc demersului, minuţios şi sobru, un plus de implicare afectivă şi de autenticitate. Monografiile sunt completate de editarea operei literare şi a corespondenţei celor doi scriitori. Istoricul literar s-a oprit şi asupra jurnalului inedit al lui Alecsandri (episodul Elena Negri), pe care îl editează în 1947 în original şi în traducere – transpunere discutabilă din cauza moldovenismelor, folosite cu intenţia mărturisită de a se apropia cât mai mult de limba vorbită în epoca lui Alecsandri. Ediţia (Premiul „C. Hamangiu” al Academiei Române) e însoţită de un amplu studiu privind raporturile dintre cei doi, relaţiile dintre jurnal şi poezia erotică a lui Alecsandri, influenţa scriitorilor francezi asupra poetului şi prozatorului în perioada 1845-1853, aspectele romantice şi clasice ale textului diaristic etc. Istoricul literar abordează alteori scrierile în franceză ale lui Alecu Russo, traducerile lui Costache Negruzzi din Victor Hugo etc. Papastate a publicat şi o serie de studii de uz didactic, un compendiu de gramatică franceză şi un curs de literatură franceză. Student al lui Mihail Dragomirescu şi D. Caracostea, C.D. Papastate este tentat de vieţi romanţate şi de aceea „explorează documente prioritar biografice”, iar interpretarea textului poartă amprenta afectivului. Autorul aparţine intelectualilor stabiliţi şi adoptaţi de oraşul Craiova deoarece s-a legat puternic de viaţa culturală a acestei urbe. Semnificativ, în acest sens, este faptul că cei doi autori cărora le-a dedicat câte un studiu monografic – Traian Demetrescu şi Elena Farago – au locuit timp îndelungat la Craiova şi s-au implicat şi ei în propăşirea culturală a oraşului de reşedinţă. C.D. Papastate nu s-a impus ca un poet cu profil propriu, creaţiile sale fiind mai degrabă inspirate de anumite ocazii.
Reţin atenţia articole publicate în diferite periodice literare referitoare la activitatea lui Rebreanu, Caragiale şi Hașdeu
Autorul s-a afirmat de-a lungul deceniilor în cultura românească prin lucrări în domeniul criticii şi istoriei literare. Caracteristica acestor studii o reprezintă amprenta afectivă, sentimentală şi de aceea autorul se preocupă permanent de păstrarea unui echilibru între omagiul sentimental şi revigorarea ştiinţifică. S-a spus că metoda folosită de C.D. Papastate este una „tradiţională”, inspirată din direcţiile criticilor sub influenţa cărora s-a format. Istoricul şi criticul literar nu formulează verdicte şi judecăţi de valoare, mulţumindu-se cu raportări, sumare şi constatative la literatura epocii. Trebuie subliniat însă, că bibliografia selectivă ce însoţeşte monografiile oferă suficient material documentar. În afara volumelor de versuri şi de studii de istorie literară, reţin atenţia şi alte articole publicate în diferite periodice literare, referitoare la activitatea lui Rebreanu, Caragiale şi Hașdeu, în relaţia acestora cu oraşul Craiova.
Fondul Personal Papastate Constantin D. (1907-1992)
Documentele care formează Fondul Personal Papastate Constantin D. (1907-1992) au fost donate în anul 2001 de Papastate Anca Ileana Maria, fiica marelui profesor şi însumează 80 de unităţi arhivistice şi unităţi de bibliotecă, din perioada (1907-1981).
Materialul documentar aparţinând acestui fond a fost supus prelucrării arhivistice în anul 2011, operaţiunile fiind efectuate de consilier asistent, Minca-Mălăescu Mirela Minodora. Documentele aparţinând fondului Papastate Constantin D. (Mihnea Radovan), 1907-1992, au fost prelucrate respectându-se Normele Tehnice privind desfăşurarea activităţilor în Arhivele Naţionale aprobate de Directorul general prin ordinul 227 din 18 iunie 1996, astfel: ordonarea documentelor s-a efectuat cu respectarea schemei de ordonare a documentelor care compun un fond personal, conform art. 29 din Normele Tehnice şi anume: A. Documente personale; B. Documente rezultate din îndeplinirea unor funcţii de răspundere din activitatea desfăşurată în viaţa ştiinţifică; D. Manuscrise şi copii ale unor lucrări; E. Corespondenţă personală; J. Documente fotografice; inventarierea unităţilor arhivistice s-a realizat conform art. 21 şi 31 din Normele Tehnice; cotarea unităţilor arhivistice s-a efectuat prin numerotarea părţilor structurale din schema de ordonare a documentelor fondurilor personale cu literă majusculă, iar unităţile arhivistice s-au numerotat începând cu nr. 1 în cadrul fiecăreia dintre acestea; în consecinţă cota unităţi arhivistice a fost compusă dintr-o literă majusculă şi o cifră arabă. M.I.
