Iulian Ilie Rizea s-a născut la 4 martie 1934, în localitatea Broşteni, integrată (1968) topografiei oraşului Costeşti (Argeş). Părinţii săi, Marin şi Floarea, lucrători ai pământului, apreciaţi de consăteni, au dorit ca toţi cei patru urmaşi ai lor să se realizeze, onorabil, în diverse domenii. Iulică s-a dovedit pasionat pentru cunoaşterea, mai ales, a tradiţiilor neamului românesc! După absolvirea cursurilor gimnaziale din satul natal, a frecventat Şcoala Medie Nr. 1/Colegiul „Ion C. Brătianu” Piteşti, devenind, apoi, student al Facultăţii de Istorie, cursuri de zi, cinci ani, Universitatea Constantin I. Parhon „Bucureşti”, finalizată în 1958.
A fost directorul Muzeului Regional Argeş
Traiectoria polivalentă a lui Iulian Ilie Rizea începe la 1 septembrie 1958: dascăl în aşezarea Broşteni, raionul Costeşti, regiunea Argeş. Colegii din cancelarie îi apreciau standardul cunoştinţelor transmise elevilor, iar spiritul său de iniţiativă a fost receptat de cetăţeni şi diriguitorii învăţământului acelor timpuri. În consecinţă, peste doi ani (1 septembrie 1960), era preferat ca director al Şcolii Elementare din Broşteni, responsabilitate îndeplinită, cu succes, până la 15 ianuarie 1963. Pe vremea directoratului său, exersând calităţi manageriale evidente, a reuşit să construiască, în timp record, cu ajutorul administraţiei şi al obştii, un nou local de şcoală, având zece săli de clasă şi laboratoare. Permanent s-a mândrit cu această realizare! Ulterior deceniului şapte al secolului XX, zona Argeş-Muscel devine, treptat, pol de interes economic şi cultural, susţinerea comandamentelor determinând promovarea tinerilor! Printre aceştia s-a aflat şi Iulian Ilie Rizea, care, după stagiul probatoriu, ca referent la Comisia pentru Răspândirea Cunoştinţelor Ştiinţifice Piteşti (ianuarie-septembrie 1963), a fost numit director al Muzeului Regional Argeş. Avea aproape 30 de ani! Contractul spiritual cu acest segment se va prelungi, prin rezultate concludente, până spre sfârşitul vieţii.
A condus Muzeul Golești
Definirea prestaţiilor sale impune câteva ierarhizări. Prima suprapune perioada 1 septembrie 1963 – 25 aprilie 1967, când a relevat pasiunea, devenită vocaţie, privind descoperirea, protejarea şi valorificarea muzeistică, la Piteşti, a tradiţiilor istorice ori specificului natural proprii arealelor dintre Carpaţi, Dunăre, Olt, Dâmboviţa. Conlucrarea cu ceilalţi specialişti ai instituţiei – amintim special numele profesoarei Eugenia Popescu – va conferi acestui muzeu un rol sporit în spiritualitatea Munteniei. Determină, pe baza portofoliului depozitar şi criteriilor metodologice de atunci, structurarea expoziţiilor permanente (Istorie, Ştiinţe Naturale), derularea primelor campanii de săpături arheologice sistematizate din Argeş, organizarea unor reuniuni tematice. Prin urmare, prestigiul Muzeului Regional, cu autoritate instituţională pentru fostele judeţe Argeş, Muscel, Olt, Vâlcea, folosind judicios spaţiile din Casa Fostiropol, unde funcţionează, acum, Şcoala Populară de Arte şi Meserii Piteşti, creşte permanent, iar numele directorului Iulian Ilie Rizea se vehicula, constant, în viaţa Cetăţii. O nouă exprimare personalizată contopeşte etapa când a condus, tot ca director, Muzeul Goleşti (25 aprilie 1967 – 1 februarie 1969). Este vremea organizării secţiei în aer liber, profilată pe etalarea tradiţiilor din viticultura şi pomicultura României, unitatea devenind, astfel, etalon etnografic apropiat celor din Bucureşti, Constanţa, Sibiu.
A fost inspector principal în cadrul Comitetului Judeţean pentru Cultură şi Educaţie Socialistă Argeş
Preocupările diversificate cuantifică perioada 1 februarie 1969 – 4 martie 1990, când Iulian Ilie Rizea a fost inspector principal (muzee, monumente, artă) în cadrul Comitetului Judeţean pentru Cultură şi Educaţie Socialistă Argeş. Din atare perspectivă, contribuţiile sale rămân incontestabile, echilibrate, convingătoare. Aşa, de exemplu, tematica şi amenajarea secţiilor actuale din muzeele Piteşti, Câmpulung, Goleşti, Curtea de Argeş subsumează, gradual, şi opiniile sau acţiunile lui pragmatice. Reliefăm, totodată, disponibilitatea privind organizarea caselor memoriale şi a expoziţiilor permanente de la: Valea Mare (Liviu Rebreanu); Teiu (Vladimir Streinu); Priboieni (Constantin Rădulescu-Codin); Leordeni (Dinu Lipatti); Muşăteşti (Constantin Dobrescu-Argeş); Curtea de Argeş (Dumitru Norocea); Aref (George Stephănescu); Domneşti (Pictură sacră); Brăduleţ (Artă populară). Unul dintre proiectele importante, gândit în 1983-1984, nu s-a realizat: amenajarea muzeistică a Castelului Perticari, de la Izvoru (Argeş), unde s-a intenţionat prezentarea caracteristicilor zonei de sud a judeţului Argeş. În etapa invocată (1969-1990), consensul unor asemenea preocupări s-a finalizat împreună cu directorii instituţiilor muzeale nominalizate: Radu Stancu (Piteşti); Vasile Novac (Goleşti); Ştefan Trâmbaciu (Câmpulung); Nicolae Moisescu (Curtea de Argeş), şi apropiaţii acestora.
A susţinut numeroase studii şi comunicări la reuniuni în țară și în străinătate
A susţinut numeroase studii şi comunicări la reuniuni în țară și în străinătateIulian Ilie Rizea a susţinut numeroase studii şi comunicări la reuniuni din Capitală, instituţii culturale judeţene şi orăşeneşti ori acolo unde a călătorit (Belgia, Franţa, Germania, Polonia, Ungaria). Bunăoară, la 25 octombrie 1984, în cadrul Zilelor cultural-ştiinţifice ale Muzeului Judeţean Argeş, a prezentat evoluţia domeniului, pentru zona noastră, după 1948, iar la Castrul Roman Jidova (24 octombrie 1986), reliefa dinamica restaurării sitului arheologic Poarta pretoria şi latura de sud a rezervaţiei, elemente integrate Muzeului Limes Transalutanus, amenajat aici. Deseori îl găsim în grupurile care au gestionat darea în circuit, la Muzeul Goleşti, a caselor de viticultori sau pomicultori: Dobridor (23 noiembrie 1986); Teleorman (27 noiembrie 1988); Sarmizegetusa (3 decembrie 1989). Editorial, completează Colegiul redacţional pentru volumele de referinţă: „Localităţile judeţului Argeş” (1971), „Monografia judeţului Argeş” (1980), „Argeş. Cartea eroilor” (1984). Se află printre fondatorii Asociaţiei Folcloriştilor Argeşeni „Constantin Rădulescu-Codin” sau altor iniţiative civice ori religioase. Pensionarea, survenită în ziua de 5 martie 1990, nu a presupus renunţarea la preocupările precedente; continuă să conlucreze cu factori decizionali din Argeş, Dâmboviţa și Vâlcea. Ultima sa acţiune rămâne coordonarea demontării bisericii de lemn din Fâlfani, comuna Stolnici (Argeş), datată la începutul secolului XVIII, apoi reînălţarea monumentului în perimetrul Facultăţii de Teologie, Universitatea din Piteşti, Campusul Gheorghe Doja nr. 41. Aşezământul, având hramurile „Cuvioasa Paraschiva şi Sfânta Muceniţă Filofteia”, s-a sfinţit la 5 decembrie 1996, când a fost evocată, distinct, contribuţia profesorului Iulian Ilie Rizea la salvarea acestui obiectiv, devenit paraclis pentru studenţii teologi, dar şi locaş de cult ortodox.
Sursa: Informaţii selectate din volumul: ”Piteşti. Portrete postume pentru prieteni”, Petre Popa
0 Comentarii