# Convorbiri neconvenţionale
# Dar munţii, ai cui mai sunt? Codrii seculari, ce se alege de ei? Peisaje dezolante? Neliniştea stârnită de năvala torenţilor şi alunecarea dealurilor?
– Din dania domnească de care am pomenit mai sus, astăzi arefenii mai stăpânesc o mică parte: doi munţi în totalitate, Capra cu Piscul Negru, unul parţial – Jorzea – şi cinci înţărcători din cele zece. Una – Paragina – se află sub apele barajului Vidraru. Codrii seculari au dispărut. Peisaje dezolante se găsesc multe în bazinul superior al râului Argeş. Am citit articolul dumneavoastră în jurnalul „Curierul” din 20 august anul curent şi vă dau perfectă dreptate. Moştenitorii de astăzi ai moşnenilor de odinioară nu se mai interesează de păstrarea şi conservarea moştenirii primite. Taie în neştire şi cu nesimţire gândind doar la îmbogăţirea lor rapidă, fără să le pese de urmările nefaste ce pot apărea ca urmare a defrişărilor masive. Nu se iau măsuri de replantare.
Unde s-au tăiat falnicii fagi şi brazi, vezi doar resturi de crăci şi buturi împrăştiate. Dacă cei din conducerea silviculturii nu vor interveni urgent pentru stoparea acestor samavolnicii şi pedepsirea drastică a făptuitorilor, se va ajunge la mari dezastre ecologice.
Şi din centrul satului Arefu privitorul vede o pată urâtă apărută de anul acesta pe vârful muntelui Măgurea, fiindcă s-au tăiat jumătate din brazii care-i asigurau verdele fermecător. Cred că a fost o măsură nu prea bine gândită de cei care au hotărât să facă acest lucru. Sper c-a pornit şi replantarea acestei suprafeţe tot cu brazi, ca urmaşii de mâine să nu-i numească netrebnici.
# Civilizaţie bolnavă? Satul depopulat? Turmele, cirezile, livezile, poienile, stânele, rămân doar o amintire?
– Civilizaţia actuală este cam bolnavă. Când spun lucrul acesta mă gândesc la faptul c-a dispărut bunul simţ. Oamenii s-au înrăit, gândesc mai mult la bani decât la hrana spirituală prin intermediul cărţii şi al actului de cultură. Sub influenţa televizorului şi a telefonului mobil, nu mai socializează stând faţă în faţă. Satul a îmbătrânit că tineretul a plecat prin ţări străine, unde chiar dacă munca e mult mai grea, se câştigă mult mai bine decât dacă rămâne în ţară, acasă.
Din fericire pentru arefeni, turmele, cirezile şi stânele nu vor rămâne amintire.
Mai sunt încă destui gospodari care se încăpăţânează să crească animale, iar produsele obţinute de la acestea să le folosească atât pentru consum propriu, cât şi pentru vânzare.
# Cum vedeţi viitorul acestei aşezări româneşti în care familia Bădeştilor are rădăcini străvechi şi în care v-aţi depănat întreaga viaţă? Dar viitorul ţării?
– Cred în viabilitatea acestei aşezări. Locul este prea frumos şi nu poate rămâne indiferent oamenilor, în primul rând celor născuţi aici, dar şi altora veniţi din alte părţi.
Deja s-au înălţat mai multe case făcute de străinii care au cumpărat proprietăţi în satul Arefu. Menţionez că sunt şi multe pensiuni căutate pentru odihnă de oameni veniţi din marile oraşe. Sunt convins că într-un viitor nu prea îndepărtat, oamenii din marile aglomeraţii urbane, sătui de atâta îmbâcseală şi poluare, vor migra spre sat, unde există multă linişte, aer curat şi posibilităţi mai mari de procurare a unei hrane sănătoase.
Arefu va fi unul dintre aceste sate şi va deveni iarăşi ce-a fost, ba încă şi mai mult decât, vorba lui Petru Rareş.
Viitorul ţării, această grădină a Maicii Domnului, eu îl văd numai fericit. Pentru aceasta, nu-i trebuie decât conducători luminaţi şi cinstiţi care să gândească nu la buzunarul lor ca cei de azi, ci la binele neamului din care fac parte.
Prof. Marin Ioniţă
