Puţini sunt cei care ştiu că la Universitatea din Piteşti studenţii pot învăţa limba chineză sub îndrumarea directă a unui cadru didactic din China. Acest lucru se întâmplă prin intermediul Institutului Confucius din China, ce trimite voluntari chinezi în ţările care solicită predarea limbii chineze. Salariul cadrului didactic voluntar este plătit de guvernul chinez, iar instituţiile beneficiare, în cazul nostru UPIT, trebuie doar să asigure spaţiul de cazare şi să plătească asigurarea medicală a dascălului, plus taxa de viză. La Piteşti, patru grupe de studenţi şi o grupă de adulţi sunt iniţiaţi de către Xu Ke în tainele limbii vorbite de 1,3 miliarde de oameni. Tânăra profesoară are 26 de ani şi este studentă la Beijing. Şi-a lăsat în China părinţii şi soţul pentru a veni la Piteşti, unde va sta pe durata acestui an universitar, pentru următorul an existând deja cerere pentru un alt cadru didactic. Întrucât Beijingul este o metropolă care are, conform Wikipedia, o populaţie 21,5 milioane de locuitori, deci mai mare decât întreaga populaţie a României şi de 138 de ori mai mare decât a Piteştiului, am dorit să vedem cum i se pare lui Xu Ke oraşul nostru, dar şi oamenii de aici. Tânăra profesoară ne-a răspuns cu amabilitate la întrebări, în limba engleză, demonstrându-ne că a învăţat şi formulele de salut în limba română.
# Eşti pentru prima dată în România? Ce impresie ţi-a făcut oraşul Piteşti?
– Da. Până acum nu am mai fost niciodată aici. Este impresionant pentru mine. Piteştiul nu este chiar atât de aglomerat ca Bucureştiul. Nouă, chinezilor, nu ne plac locurile aglomerate. Piteştiul e ok pentru mine. Îmi place mărimea oraşului Piteşti, faptul că nu este aglomerat şi, desigur, frumuseţea sa. Eu m-am născut într-un oraş mic, la fel ca Piteştiul, dar aglomerat.
# Ţi-ai făcut timp să vizitezi oraşul şi să-ţi faci o părere despre locuitori?
– Am fost pe malul râului, anul trecut, în toamnă şi a fost foarte frumos. Am vizitat şi biserica din centrul oraşului, biserica Sf. Gheorghe. Nu mai văzusem niciodată o biserică ca aceea şi am fost foarte impresionată. Majoritatea piteştenilor sunt ospitalieri şi foarte drăguţi. Mi-am făcut foarte mulţi prieteni aici care m-au invitat la ei acasă, la o plimbare prin împrejurimile oraşului sau să ieşim în oraş. Oamenii de aici sunt foarte prietenoşi.
„E mai uşor pentru studenţi să înveţe limba chineză decât ar fi pentru mine să învăţ limba română”
# Studenţii piteşteni cum ţi se par? Cât de greu le este să înveţe limba chineză?
– Partea de pronunţie şi de gramatică este cea mai grea pentru ei. Asta pentru că pronunţia în limba chineză este diferită faţă de pronunţia din limbile vorbite în Europa şi în America. Dar după mai multe ore de practică pot pronunţa corect. Şi partea de gramatică este diferită faţă de gramatica limbii române. Oricum, cred că este mai uşor pentru ei să înveţe limba chineză decât ar fi pentru mine să învăţ limba română. Pentru că limba română are multe schimbări morfologice. Cuvintele sunt în părţi diferite ale propoziţiei. În limba română există gen masculin şi feminin, în timp ce în limba chineză cuvântul nu îşi schimbă niciodată forma.
# Ai şi o clasă de adulţi. Sunt şi profesori din cadrul Universităţii Piteşti interesaţi să înveţe limba chineză?
– Da, am şase profesori din cadrul universităţii. Nu îmi este greu să lucrez cu ei. Fiind profesori, ei înţeleg dificultăţile cu care mă confrunt. M-am împrietenit cu ei. Sunt foarte drăguţi şi dornici de a învăţa.
# Cum ţi se pare bucătăria românească, ai vreo mâncare preferată? Bucătăria chinezească este total diferită. E dificil pentru tine din acest punct de vedere?
– Îmi plac foarte mult brânzeturile de aici. Este dificil, dar universitatea mi-a pus la dispoziţie o bucătărie unde îmi pot găti singură mâncarea preferată. Există şi restaurant chinezesc aici, dar are mai mult mâncare românească. Pentru că comunitatea chinezească de aici este foarte mică, iar clienţii lor sunt în general români, sunt nevoiţi să schimbe stilul într-unul mai românesc.
# Ai întâlnit compatrioţi de-ai tăi aici, în Piteşti?
– Da, sunt prietenă cu o fată din China care a venit să studieze aici. Mai cunosc şi angajaţii restaurantelor chinezeşti. De asemenea, păstrez legătura cu colegii mei chinezi din alte oraşe precum Craiova şi Bucureşti.
# Care era impresia ta despre România înainte să vii aici şi care este acum?
– Ca despre o veche ţară comunistă, asta din cauza vremurilor de până în 1989. Dar, venind aici, am descoperit că stilul clădirilor este o combinaţie între stilul comunist şi cel european. Oamenii de aici sunt diferiţi de ceea ce-mi imaginam eu. Un lucru m-a impresionat profund: atunci când treci strada şi şoferii opresc în mod firesc, lăsându-te pe tine să treci primul. Cred că oamenii de aici sunt foarte drăguţi şi amabili.
# Ai vizitat şi alte locuri din Argeş?
– Nu. În România am fost până acum doar la Bucureşti şi Craiova. Săptămâna viitoare voi merge la Sibiu şi la Galaţi. Cu Sibiul am văzut fotografii şi îmi doresc să ajung acolo.
Interviu realizat de
Iustina HARCO-BURCEA şi Ionuţ BURCEA
