# Convorbiri neconvenţionale
# Slujiți de mulți ani în templul limbii române, ierarh de rang înalt. Urmașii dumneavoastră, de vor mai fi, vor mai avea unde?
…Și limbile se nasc, se dezvoltă și mor în unele împrejurări. Nu uităm că limba este cartea de identitate a unui neam. Și acel neam trăiește atâta timp cât trăiește și limba lui. Este adevărat că slujesc de mulți ani în templul limbii române, pentru apărarea și cultivarea ei. În acest scop am scris și am publicat mai multe cărți. Sunt sigur că urmașii, adică românii de mâine, vor sluji cu demnitate în același sfânt lăcaș numit limba română, comoară pe care o păstrăm ca pe cea mai scumpă dintre moșteniri.
# Este o șansă sau un handicap pentru un scriitor să publice în limba română? Un savant lingvist din secolul al XIX-lea afirma că limba română este cea mai aptă de a deveni limbă universală. Care este locul limbii noastre la această dată printre limbile contemporane?
– Scriitorul român este dator să scrie în limba sa, din respect pentru generațiile de înaintași care au cultivat-o și au dus-o până în stadiul actual, desăvârșindu-i energiile și pregătindu-i o permanentă evoluție. Folosirea și cultivarea limbii române de către scriitori este o datorie patriotică și o onoare. Limba română, în viitorul previzibil, nu are șanse să devină universală și românii nu ambiționează un astfel de viitor pentru limba lor. În lumea contemporană, româna este una dintre cele mai cultivate limbi, cu mari scriitori și cărturari.
# Dacă Dimitrie Cantemir ar fi publicat “Descrierea Moldovei sau Creșterea și descreșterea Imperiului Otoman” în “dulcele grai moldav”, ar mai fi ajuns în cultura Europei până la Voltaire? Eugen Ionescu, Emil Cioran, Mircea Eliade ar mai fi fost ceea ce au ajuns dacă ar fi bătut la porțile culturii universale cu scrieri în limba autohtonă? Eminescu a fost receptat la valoarea sa cu transpuneri de felul “Mes arbres, qui ve balansez?” în loc de “Ce te legeni, codrule?”?
– Este important să te bucuri, să râzi și să plângi în limba ta, să-i închini ode și alte opere nemuritoare. Vor veni după tine și traducătorii care vor da scrisului tău ceea ce se cheamă circulație universală. Dimitrie Cantemir a trăit, ca toți cărturarii evului mediu, într-o lume latină și latina i-a devenit limbă literară. Când a scris în românește, i-a fost mai greu pentru că româna încă nu era îndeajuns de mlădioasă. Recitiți pagini din Hronic și veți vedea. În vremea lui Cantemir, Ion Neculce a scris Letopisețul, dar el știa limba populară și anunță venirea lui Creangă, a lui Eminescu și a lui Sadoveanu. Cei trei titani: Eugen Ionescu, Emil Cioran și Mircea Eliade au trăit și au gândit în Franța și în limba franceză au scris, fiecare în felul său. Folosirea francezei le-a dat celebritatea pe care și-au dorit-o. Nu uităm însă că Mircea Eliade și-a scris proza artistică în limba sa maternă.
# Specialist recunoscut în toată alcătuirea limbii române, fonetică, lexic, gramatică, semantică, etimologie, dialectologie, structură, etc, aveți sentimentul că se destramă sub invazia neologismelor europenizării, globalizării, tehnologizării?
– În istoria limbii române sunt cunoscute mai multe epoci de „invazii”, dar acestea s-au limitat mai cu seamă la ceea ce numim influențe lexicale, cum sunt epocile influențelor turcă, greacă ori franceză. În Basarabia este cunoscută o puternică invazie a rusismelor, dar și o stagnare a modernizării graiurilor de peste Prut. După ce s-au schimbat condițiile istorice, lexicul de împrumut a fost înlăturat din ce în ce mai mult, formele românești arhaice au fost depășite, iar limba literară a românilor basarabeni este la nivelul celei din România. Tinerii moldoveni veniți la studii în Țară, dar și relațiile culturale foarte intense (radio, televiziune) au avut un important rol în modernizarea limbii române de peste Prut. Avem în vedere și circulația cărții românești. În limba română actuală, mai ales la nivelul limbii din anumite medii urbane, se resimte o invazie a lexicului de origine engleză, vorbindu-se uneori de o anglo-română. Dar și această modă este la fel de trecătoare. Sigur că vor fi integrate în limbă, în haine românești, unele englezisme și aceasta se va vedea mai bine în viitor. În orice caz putem fi convinși că limba nu este în pericol. Aceste aluviuni lexicale nu atacă structura limbii ci, unele, îi dau o anumită culoare.
(Prof. Marin Ioniţă)
