Săptămâna trecută, miercuri, în Sala de Conferințe a Bibliotecii Județene Argeș, s-au risipit petale lirice, s-au răsfoit pe îndelete pagini de carte nouă, chitara lui Stelian Necșoi și cea a lui Florin Căprar au vibrat, atmosfera de vară care nu mai seamănă cu ce-a fost a luat chipul Michaelei Valmar.
Volumul – aproape un debut, dacă ne gândim că primul a fost tipărit acum mai bine de 20 de ani – se intitulează ”Gânduri printre petale. De la poezii la aforisme”. Este o șoaptă. Șoapta unei femei care descoperă valoarea clipei în timp ce clipa trece. Șoapta unei femei dependente, la modul absolut, de natură, de dragoste, de frumusețea și de stabilitatea rânduielii patriarhale. Este șoapta celei care se descoperă pe sine egală cu clipa – fragilă, trecătoare, simplă, pentru că toate înțelegerile s-au dezlegat, au devenit clare.
Poeziile Michaelei Valmar au un aer oriental, fără să respecte, însă, un cod sau un cifru oriental. Descriu conținuturi din unghiuri subiective. Subiectivitatea este totuși sub control, nu se clatină, încearcă să se apropie de realități, păstrându-le întregi. Mereu aproape de ele. Mereu mângâietor. Niciodată pătimaș.
Denisa Popescu
