Preotul argeşean Ion Stănescu a muncit mult toată viaţa, a iubit viaţa sănătoasă, mişcarea şi are o mare credinţă în Dumnezeu. Acestea au fost ingredientele care i-au dat viaţă lungă şi bună lui Ion Stănescu, un piteştean care a împlinit la începutul acestui an venerabila vârstă de 100 de ani. Vorbim, aşadar, în cele ce urmează despre cel mai vârstnic preot din Argeş, care de curând a împlinit un secol de viaţă. Ion Stănescu a fost toată viaţa lui preot şi probabil că şi profesia l-a ajutat să ajungă la o asemenea vârstă, fiindcă a dus o viaţă cumpătată şi a fost o fire foarte calmă.

Tatăl său a fost primar în timpul celui de-al doilea război mondial

Preotul Ion Stănescu a recunoscut el însuşi că viaţa sa este un adevărat roman nescris, dar ale cărui file sunt adânc întipărite în mintea sa. „M-am născut în Deagurile, care acum este un sat în comuna Recea, la 28 ianuarie 1911. Am fost dintr-o familie nu prea înstărită, dar tatăl meu, Scarlat, a devenit primar şi s-a bucurat de respectul nemţilor, în timpul războiului. Mai aveam trei fraţi şi o soră. Dintre aceştia, numai fratele Gheorghe mai trăieşte. Are 103 ani şi locuieşte în Roşiorii de Vede. Fratele meu cel mare, Marin, a murit acum 4 ani, la vârsta de 102 ani, în Bucureşti, celălalt, Mihail, la 82 de ani, în Piteşti, iar sora, Maria, a murit la 87 de ani, la Deagu. Cred că am moştenit gena longevităţii de la tatăl nostru, care a murit la vârsta de 99 de ani. Mama a decedat de tânără, la 47 de ani, electrocutată fiind pe câmp de un fulger. Am rămas doar cu tata, de la vârsta de 13 ani”. Viaţa preotului Stănescu nu a fost deloc una uşoară. A slujit în patru biserici, în localităţile Burdea şi Satu Nou din Argeş şi în localităţile Dracea şi Secara din judeţul Teleorman. O perioadă s-a mutat în Teleorman, ca să fie copiii mai aproape de şcoală. De reţinut că protagonistul nostru a pus foarte mare accent pe familie, astfel că în prezent se poate mândri cu faptul că are 15 nepoţi şi 15 strănepoţi. Nepoţii au 40-50 de ani, iar strănepoţii au vârste între 20 de ani şi 2 ani şi jumătate.

Profesia de preot, o adevărată tradiţie de familie

Profesia de preot a fost pentru Ion Stănescu o adevărată tradiţie printre fraţi. Cel mare, Marin, a fost preot, iar el le-a insuflat dragostea faţă de această profesie şi celorlalţi fraţi, care i-au urmat cariera. Doar Gheorghe nu a ajuns preot, însă a slujit tot Biserica, fiind cântăreţ în lăcaşul sfânt. Ion Stănescu spune că a avut o atracţie specială pentru biserică încă din copilărie. „Am avut o copilărie foarte frumoasă şi îmi plăcea să merg la biserică, să mă spovedesc şi să mă împărtăşesc de marile sărbători la preotul Ştefan Popescu. Cântam la 11 ani Cina cea de Taină de se mira toată lumea”. Ion Stănescu a urmat Seminarul Central de la Bucureşti şi apoi Facultatea de Teologie. A fost coleg cu interpretul de muzică populară Dan Moisescu şi a avut lucrarea de licenţă cu tema “Psihologia sectelor religioase”. „La 22 de ani am cunoscut-o pe soţie la Ungheni, la târgul săptămânal. Ea avea 17 ani şi era de familie bună. A fost dragoste la prima vedere. Ea era mai înăltuţă decât mine. Am avut 9 copii, dintre care mai trăiesc şase, trei fete şi trei băieţi. Căsnicia noastră a durat 66 de ani, din 1933 şi până în 1999, când Jenica m-a lăsat singur…”.

A fost deţinut politic

Ion Stănescu a fost şi deţinut politic, fiind arestat în 1949 şi acuzat că ar fi filoamerican, iar totul a pornit din interpretarea greşită a unei predici pe care a ţinut-o în biserică. „M-au dus la Securitate, la Piteşti, şi de acolo la închisoare în Craiova. Eram 20 în cameră. Acolo am stat trei luni, apoi mi-au dat drumul. Le ziceam Tatăl Nostru celor din celulă”, a mai spus bătrânul. De subliniat că, după pensionare, preotul nostru a mai slujit la biserica Sf. Spiridon din cartierul Prundu, alături de duhovnicul său, preotul Nicolae Ion.

A slujit şi la Alba Iulia

„Am fost făcut preot pe vremea Patriarhului Miron. După ce a murit el, a urmat Nicodim, după aceea, Iustinian, apoi Iustin, Teoctist şi acum e Daniel. Am slujit şi la Alba Iulia, cu Arhiepiscopul de Alba Iulia Andrei Andrecuţ. După o viaţă dedicată bisericii, am o pensie de 1.240 de lei, iar pentru faptul că am fost deţinut politic primesc 50 de lei”. Pe lângă gena longevităţii moştenită de la tată, Ion Stănescu a dus şi o viaţă cumpătată, nu a fumat, nu a băut alcool, vicii pe care le consideră plăgi ale societăţii. A avut o alimentaţie bazată, cum era normal la ţară, pe hrană naturală, provenită de la animalele şi păsările din curte, toată viaţa ciorba i-a fost nelipsită la prânz, mănâncă multe lactate şi salate. Mai ţine şi acum post miercurea şi vinerea, pentru a se putea spovedi şi împărtăşi. Nu a avut niciodată probleme deosebite de sănătate. Doar simple răceli şi a făcut injecţii cu vitamine, pentru întărirea organismului. Nici dumnealui nu credea că va ajunge la o asemenea vârstă: „Când am împlinit 50 de ani, mi-am întrebat îngerul păzitor dacă oi ajunge la 60. Mi-a răspuns să merg înainte la 60. Aşa s-a întâmplat până acum, din zece în zece ani. Acum îmi zice că încă mai trăiesc. Îmi spun copiii să mă gândesc deja la 105 ani. Sper să ajung şi acolo. Mereu mi-a zis Dumnezeu să merg înainte!“. Credinţa în Dumnezeu a avut o contribuţie importantă la starea lui actuală. „Dacă avem credinţă în Dumnezeu, ni se vor adeveri cele nădăjduite“, a punctat preotul. „Tinerii trebuie să-şi iubească ţara, să aibă credinţă în Dumnezeu, să înveţe carte şi să se păzească de tutun, alcool şi droguri, plăgile societăţii“.
(M.I.)